"Cipi, acest pitic urias" de Fodor Sandor - carte online

Citeste online cartea "Cipi, acest pitic urias" scrisa de scriitorul ungur Fodor Sandor. Citeste cartea electronica "Cipi, acest pitic urias" disponibila pe biblioteca noastra online.





fragment
Dar el trebuia să se grăbească ca nu cumva Pasărea să-şi piardă timpul prin vecini şi să uite să-i spună soarelui ce asfinţea: «Cu bine, pe mâine dimineaţă!» ca la toate despărţirile.
Se mai îngrijea de bâzâitul ţânţarilor, în amurgul serii, şi-l trezea pe doctorul Ciuhurez, spunându-i: «Eşti drăguţ, doctore, să treci pe la bolnavi?»
Poporul pădurii, peste zi, hoinărea în cele patru puncte cardinale ale ei, şi printre atâtea suflete, câte erau, nici chiar cele bolnave nu şedeau locului; de aceea doctorul Bufniţă, ca şi familia Ariceştilor, era obligat să lucreze în schimb de noapte. Cipi mai trebuia să dea o raită pe la onorata familie Arici, să le atragă atenţia ca înainte de plecare să lase casa în ordine. Căci, nu e aşa, ce bine e la întoarcerea de la muncă să găseşti un cămin curat, luminat şi ordonat!...
Când s-a înserat bine, Cipi, după ce l-a făcut atent, ca de obicei, a intrat la Iepure. Obişnuit, la cină aveau pere sălbatice, dulci. Iepurele degeaba îi explica lui Cipi să nu le cojească, fiindcă în coajă stă toată bunătatea lor, el tot aşa făcea, cum voia. Pasărea îi alinta cu câteva boabe de zmeură, sau mure şi, după cină, simpaticul Pitic, dorea tuturor din inimă vise frumoase. Mai trebăluind câte ceva în scorbură, nu uita să se învelească bine şi să se culce.
Cam aşa îşi petrecea zilele Cipi, nepunându-i la socoteală lunile de iarnă, când dormea. Dacă era timp ploios, se cuibărea sub bălării, şi-i distra pe Iepure şi Pasăre cu poveşti minunate sau hazlii, iar duminica, dacă veneau excursionişti prin pădure, se arăta mai puţin, şi nu-i părea rău, fiindcă Pasărea îi aducea fărâmiturile delicioase, rămase din merindele acestora.
Un singur lucru îl necăjea pe Cipi niţel. Ar fi vrut, cât de cât, măcar cu o jumătate de deget, să fie mai înalt. Nu cu mai mult, fiindcă el ştia din cărţile scrise pentru copii că un pitic e pitic atâta vreme cât e pitic. Oricum, puţin mai înalt nu i-ar fi stat rău, şi spera să mai crească. Aşa că, în fiecare seară, se măsura. Ceea ce în Pădure e un lucru greu, pentru că iarba, copacii, tufele întotdeauna cresc şi faţă de ele zadarnic s-ar fi măsurat.
Dealtfel, nici nu avea centimetru.
Găsind într-o zi o clanţă, la o căsuţă de pădurar dărâmată, a legat-o cu un lujer de mure şi cu ajutorul Iepurelui au adus-o până acasă. Cu chiu, cu vai au târât-o în scorbură, proptind-o de un perete. Şi s-a gândit Cipi că o clanţă nu poate să crească. Cu ea se măsura în fiecare zi. Din păcate, n-a observat însă nici o creştere şi-a început să fie supărat pe clanţă. În gând o învinuia de prefăcătorie. Îşi zicea că ea cu toate că: «e o simplă clanţă, uite cum creşte, numai să-mi facă mie în ciudă!»





Citeste cartea "Cipi, acest pitic urias" de Fodor Sandor partea 1 si 2






Vezi ultimele carti adaugate
Autori la inceput
Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, citeste carti, carti electronice, literatura,

2 comentarii: