Citeste seria de cărți Harry Potter scrise de J.K. Rowling

 Citiți online aici pe site seria completă de 7 cărți Harry Potter scrise de J.K. Rowling. Colecția Harry Potter este completă și poate fi citită online în biblioteca noastră în ordinea în care au fost publicate de autoare.

Harry Potter este o serie de șapte romane fantastice scrise de autoarea britanică J. K. Rowling. Romanele relatează viața unui tânăr vrăjitor, Harry Potter, și a prietenilor săi Hermione Granger și Ron Weasley, toți studenți la Școala de vrăjitorie din Hogwarts. Poveastea principală a cărților se referă la lupta lui Harry împotriva Lordului Voldemort, un vrăjitor întunecat care intenționează să devină nemuritor, să răstoarne corpul de conducere al vrăjitorilor cunoscut sub numele de Ministerul Magiei și să subjuge pe toți vrăjitorii și Muggles (oameni non-magici). 

Harry Potter și Piatra Filozofală

Aleea Boschetelor rămase tăcută, sub un cer ca cerneala, mângâiată de o adiere plăcută, un loc obişnuit, unde cu greu te-ai fi putut aştepta să se întâmple lucruri ieşite din comun. Harry Potter se mişcă sub pătură, dar nu se trezi. Dormea cu mânuţa pe scrisoare, fără să ştie că era deosebit, că devenise faimos sau că va fi trezit brusc după câteva ore de ţipătul ascuţit al doamnei Dursley, în clipa în care deschidea uşa ca să pună sticlele goale de lapte, şi nu ştia nici că următoarele săptămâni avea să suporte îmbrâncelile şi ciupiturile vărului său, Dudley... De asemenea, nu ştia că în acele clipe, pretutindeni, se închinau cupe cu şampanie în cinstea lui: „În sănătatea lui Harry Potter, băieţelul care a reuşit să supravieţuiască!” .... citește toată cartea

Harry Potter și Camera Secretelor

Harry Potter era vrăjitor, proaspăt absolvent al anului I la Hogwarts, Şcoala de Magie, Farmece şi Vrăjitorii. Şi dacă familia Dursley nu era mulţumită să-l aibă la ei, asta
era o nimica toată pe lângă felul în care se simţea Harry. Îi era atât de dor de Hogwarts, încât parcă ar fi avut o durere continuă în stomac. Îi era dor de castel, cu fantomele şi culoarele sale secrete, de lecţiile lui (deşi poate nu şi de orele lui Plesneală, stăpânul poţiunilor magice), de poşta via-bufniţe, banchetele din Marea Sală, de somnul în patul său din dormitorul din turn, de vizitele la Hagrid, paznicul vânatului, în baraca acestuia de lângă Pădurea Interzisă şi mai ales de Vâjthaţ, cel mai iubit sport din lumea vrăjitorilor (şase stâlpi de porţi, patru mingi zburătoare şi paisprezece jucători pe mături) .... citește toată cartea

Harry Potter și Prizonierul din Azkaban

Era evident că Ron îşi dăduse seama că îi făcuse probleme lui Harry, pentru că nu a mai revenit. Celălalt bun prieten al lui Harry, de la Hogwarts, Hermione Granger, nu dăduse nici ea nici un semn de viaţă. Harry bănuia că Ron o prevenise pe Hermione să nu sune, ceea ce era mare păcat deoarece Hermione, cea mai isteaţă vrăjitoare din anul lui Harry, care avea părinţi Încuiaţi, ştia foarte bine să folosească telefonul şi ar fi avut bunul simţ să nu menţioneze că era elevă la Hogwarts. Aşa că Harry nu primise nici o veste de la prietenii săi vrăjitori timp de cinci săptămâni şi vara aceea începuse să pară aproape la fel de nefericită ca şi cea de dinainte. Cu o singură mică îmbunătăţire: după ce jurase că nu o va folosi ca să le trimită scrisori prietenilor săi, lui Harry i se permisese .... citește toată cartea

Harry Potter și Pocalul de Foc

Harry îi iubea la nebunie pe membrii familiei Dursley când... dormeau! Oricum, nu-i erau de nici un ajutor când erau treji. Unchiul Vernon, Mătuşa Petunia şi Dudley erau singurele rude în viaţă ale lui Harry şi erau Încuiaţi, adică oameni non-magici. Urau şi dispreţuiau orice formă de magie, ceea ce însemna că Harry era la fel de dorit la ei în casă ca şi petele de mucegai. Se chinuiseră să explice absenţele lungi ale lui Harry din ultimii trei ani, când studia la Hogwarts, spunându-le tuturor că era plecat la „St. Brutus”, un institut de reeducare, foarte bun pentru cazurile disperate... Ştiau prea bine că Harry, fiind vrăjitor minor, nu avea voie să facă vrăji în afara şcolii, însă tot îl învinuiau pentru orice lucru care nu mergea bine în casă. Harry nu putuse niciodată să aibă încredere în ei sau să le împărtăşească ceva despre viaţa lui din lumea magiei. Doar gândul că s-ar fi putut duce la ei când se trezeau, numai ca să le spună că l-a durut cicatricea şi să-şi exprime grijile în legătură cu Cap-de-Mort, era pur şi simplu ridicol .... citește toată cartea

Harry Potter și Ordinul Phoenix

Harry sări poarta închisă a parcului şi merse pe iarba pârjolită. Parcul era la fel de gol ca şi străzile din jur. Când ajunse la leagăne, se duse la singurul pe care încă nu reuşiseră să îl strice Dudley şi prietenii săi, îşi puse un braţ în jurul lanţului şi privi îngândurat în jos. Nu avea cum să se mai ascundă în straturile de flori ale familiei Dursley. Ziua următoare avea să fie nevoit să se gândească la o nouă metodă de a asculta ştirile. Între timp, nu îl aştepta decât o altă noapte neliniştită, agitată, pentru că, şi atunci când scăpa de coşmarurile cu Cedric, avea vise tulburătoare, cu holuri lungi şi întunecate, care dădeau toate către fundături şi uşi închise, ceea ce presupunea că avea legătură cu sentimentul de captivitate pe care îl simţea când era treaz. Adeseori, vechea cicatrice de pe frunte îl ustura groaznic, însă nu-şi mai făcea iluzii că li s-ar părea interesant lui Ron, Hermione sau Sirius .... citește toată cartea

Harry Potter și Prințul Semipur

Apoi, cu trei ani în urmă, într-o seară la fel ca aceasta, primul ministru era singur în biroul său, când portretul anunţase din nou venirea iminentă a lui Fudge, care sărise deja afară din şemineu, ud leoarcă şi într-o stare avansată de panică. Înainte ca primul ministru să fi apucat să îl întrebe de ce îi uda podeaua şi covorul Axminster, Fudge începuse să turuie despre o închisoare de care primul ministru nu mai auzise până atunci, despre un bărbat pe nume „Silvius" Black, despre un loc numit Hogwarts şi un băiat, Harry Potter; toate acestea păruseră lipsite de orice dram de logică în ochii primului ministru .... citește toată cartea

Harry Potter și Talismanele Morții

Harry se ridică şi examină bucata neregulată în care se tăiase, dar nu văzuse decât reflexia propriului ochi, verde scânteietor. Apoi puse bucata peste exemplarul din ziua aceea al Profetului zilei, care rămăsese necitit pe pat, şi încercă să-şi controleze şuvoiul subit de amintiri neplăcute, regretele amare şi nostalgia pe care i le trezise bucata de oglindă, luând cu asalt restul gunoaielor din cufăr. Mai trecu încă o oră până îl goli complet, aruncă obiectele inutile şi sortă restul pe categorii, după cât de folositoare aveau să-i fie de acum înainte. Robele de vâjthaţ şi de şcoală, ceaunul, pergamentele, penele de scris, şi majoritatea manualelor erau strânse într-un colţ, pentru a fi lăsate în urmă. Se întrebă ce urmau să facă mătuşa şi unchiul său cu ele; probabil că aveau să le ardă în miez de noapte, ca pe nişte dovezi ale unei crime teribile. Hainele sale Încuiate, Pelerina Invizibilă, trusa de făcut poţiuni, anumite cărţi, albumul cu fotografii pe care i-l dăduse Hagrid odată, un teanc de scrisori şi bagheta sa fuseseră împachetate din nou într-un rucsac vechi!, într-un buzunar din faţa erau Harta Ştrengarilor şi medalionul cu biletul semnat „R.A.B." în interior .... citește toată cartea