Caracterizarea personajului Apostol Bologa din Padurea Spanzuratilor

Cititi si folositi referatul care prezinta caracterizarea personajului Apostol Bologa din romanul Padurea Spanzuratilor scris de scriitorul roman Liviu Rebreanu.

Acest referat se adreseaza elevilor de liceu.

Caracterizare Apostol Bologa

Apostol Bologa este personajul principal al romanului „Pădurea spânzuraţilor”, primul erou din literatura română întruchipat de intelectualul ce trăieşte o dramă de conştiinţă.

Eroul principal se conturează în trei ipostaze importante: cea de cetăţean, cea de român şi cea de om.

Apostol Bologa este fiul aprigului avocat Iosif Bologa ce fusese doi ani întemniţaţi, şi al Marie, care avea pentru copilul ei o „dragoste idolatră” şi al cărui suflet era plin de credinţă, reproşându-şi chiar daca nu cumva îl iubeşte mai mult pe odrasla mai mult decât pe Atotputernicul”. Astfel copilul Bologa La vârsta de 6 ani are o viziune pe care mama sa o interpretează cape un semn divin şi îşi dirijează copilul spre calea preoţiei . Acesta dezvoltă din Bologa un caracter fricos, îndoielnic. Dar tatăl întors din armată dezvoltă din Apostol un caracter tenace , accentuând latura patriotică în educarea lui, cuvintele lui emblematice fiind „să nu uiţi nici odată că eşti român. Astfel Bologa primeşte din partea părinţiilor lui o educaţie contradictorie care părea solidă.  Elev la liceul din Năsăud trăieşte un experienţă tristă prin moartea tatălui său considerând că la pierdut pe D-zeu . „ Am pierdut pe D-zeu, îl fulgeră prin minte”.

Student la facultatea de filozofie din Budapesta este dornic de cunoaştere dobândind stima profesorilor pentru inteligenţa sârguinţa şi curajul opiniilor, aici caută certitudini crezând că ştiinţa îi poate oferii un „adevăr absolut”.

Se logodeşte cu Marta Dansa şi din orgoliu dar şi din dorinţa de cunoaştere se înrolează pe front convins că războiul „este un adevărat izvor de viaţă cel mai eficace element de selecţiune(…) pentru că numai războiul este adevăratul generator de energii” .

Romanul debutează cu scena spânzurătorii lui Svoboda în care se conturează ipostaza de cetăţean. Toată această ipostază poate fi plasată sub formula „ omul nu este nimic în afară de stat”.

Eroul va fi obsedat de conştiinţa datorie dar lumina triumfătoare, izbăvitoare din ochii lui Svoboda cât şi din discuţia ulterioară de la popota ofiţerilor va răsturna scara de valori a personajului şi va intra treptat într-o criză morală. Încearcă să se convingă că a procedat corect dar va începe să simtă un sentiment de culpabilitate faţă de o crimă mascată cu grijă.

Astfel se apropie din nou de ipostaza de cetăţean obsedat de datorie.

Pe front este  viteaz , decorat şi captat în Curtea Marţială şi participând astfel la condamnarea lui Svoboda.

Momentul în care află că va fi mutat pe frontul din Transilvania va genera în sufletul lui adevărată imposibilitate morală, de a lupta împotriva propriului său neam.

Acum se conturează a doua ipostază a eroului cea de român. Apartenenţa lui la naţiunea română va traversa acum conştiinţa eroului.

Pentru a traversa situaţia limită a existenţei sale Bologa va încerca să distrugă reflectorul rusesc crezând ca în acest fel ca răsplată nu va fi trimis pe frontul din Transilvania.

Generalul Kark refuză rugămintea lui Bologa şi emite ipoteza unei viitoare dezertări.

Ia hotărârea de a dezerta dar este rănit şi internat în spital iar confruntarea cu moartea îl îngrozeşte.

Îi mărturiseşte lui Varga că ideea dezertării nu l-a părăsit pentru că: „Lege, datorie, jurământ sunt valabile numai până în clipa când îţi impun o crimă faţă de conştiinţa dată, nici o datorie din lume nu are dreptul să calce în picioare sufletul omului”.

Repartizat la coloana de muniţii din spatele frontului contribuie indirect la crimă faţă de propriul neam.

Rupe logodna cu Marta dar găzduit de groparul Vidor se îndrăgosteşte de Ilona care-l cucereşte prin sinceritatea sentimentelor ei.

Este chemat din nou la Curtea Marţială şi pus în situaţia de a judeca 12 ţărani români învinuiţi pentru trădare. Pentru a doua oară se conturează ipostaza de român. El hotărăşte pentru a doua oară să dezerteze şi de această dată o şi face deşi era conştient că sublocotenentul Varga îl urmăreşte. Pleacă într-o noapte să treacă linia frontului dar se rătăceşte şi este prin de o patrulă chiar în sectorul lui Varga, care-l arestează.

Este judecat şi condamnat la moarte. Acum se conturează ipostaza lui de om.

Condamnat la moarte eroul se caută pe sine însuşi, se eliberează de teroarea ideilor pure de zbuciumul sufletesc generat de sentimentul de culpabilitate de povara nesincerităţii şi a crimei de existenţa neautentică şi falsă. Asistăm astfel la un adevărat proces de purificare de împăcare a eroului cu sine cu întreaga umanitate cu sine. „Acuma mi-e sufletul liniştit iubirea îmi ajunge căci iubirea îmbrăţişează deopotrivă pe oameni şi pe D-zeu viaţa şi moartea”

În momentul spânzurări, ca şi Svoboda la începutul romanului, „Apostol îşi potrivi singur ştreangul cu ochii însetaţi de lumina răsăritului”. Moare „în vreme ce în urechi i se stingea glasul preotului: Primeşte, Doamne, sufletul robului tău Apostol…”

Apostol Bologa moare ca un erou al neamului său, din dragoste pentru ţara sa, pentru libertate şi adevăr, pentru triumful valorilor morale.