Compunere Hans Christian Andersen si Degetica

Referate la romana

Compunere care il caracterizeaza pe scriitorul danez Hans Christian Andersen si una din cele mai cunoscute povesti ale lui: Degetica.
Acest referat se adreseaza elevilor de la gimnaziu (clasele 5 - 8).

O carte de povesti scrisa de Hans Christian Andersen o puteti citi aici.
Cititi povestea "Degetica".





HANS CHRISTIAN ANDERSEN

          Andersen, Hans Christian (1805-1875), autor danez ale cărui basme au fost traduse în mai mult de 80 de limbi ÅŸi care au inspirat piese de teatru, balete, filme, sculpturi ÅŸi picturi. Scriitorul H. C. Andersen s-a născut la Odensee în anul 1805, în perioada marilor victorii napoleoniene in Europa.
          El a suferit mult în copilărie din cauza sărăciei ÅŸi a neglijenÅ£ei familiale ÅŸi ca urmare la vârsta de 14 ani a fugit de acasă la Copenhaga. Acolo a lucrat pentru Jonas Collins, directorul Teatrului Regal, până când Collins a adunat banii necesarii educaÅ£iei adolescentului Hans Christian.
După studii, Hans Christian a mai lucrat într-o casa de comerţ, dar a lucrat neobosit să devină scriitor profesionist.
          ÃŽncepând cu anul 1822, Andersen a publicat poezii, proză ÅŸi a produs piese de teatru. Primul său succes a fost “O călătorie de la Canalul Holmen la capătul răsăritean al Insulei Amager in anii 1828 ÅŸi 1829” (1829), o povestire fantastică în genul celor scrise de autorul german E.T.A. Hoffmann.
          Primul său roman “Improvizatorul” a fost primit bine de public ÅŸi critici în anul 1835, iar prima lui carte de basme a fost publicată tot în anul 1835.
          Scriitorul a călătorit mult în Europa, Asia ÅŸi Africa, producând multe romane, piese de teatru ÅŸi cărÅ£i de călătorii. A devenit însă faimos prin cele mai mult de 150 de basme ÅŸi povestiri pentru copii, care l-au aÅŸezat între cei mai importanÅ£i scriitori din lume.
          Basmele sale “RăţuÅŸca cea urâtă” (1843), “Hainele cele noi ale ÃŽmpăratului” (1837), “Crăiasa Zăpezii” (1844), “Pantofiorii roÅŸii” (1845) ÅŸi “Mica Sirenă” (1837) au reprezentat inovaÅ£ii în literatura acelei vremi prin bogaÅ£ia sentimentelor ÅŸi a ideilor descrise ÅŸi prin modul în care foloseau limbajul popular.





DEGEÅ¢ICA

          Era odată o femeie săracă ce voia foarte mult un copil până într-o zi a primit de la o zână un bob de orz pe care l-a pus într-un ghiveci iar din el a ieÅŸit o lalea în care se afla o fată cât degetul mic de mare, pe care a numit-o DegeÅ£ica.
          ÃŽntr-o noapte a fost luată de o broască pentru a se căsători cu fiul ei. Noroc că niÅŸte peÅŸti au salvat-o dar imediat a fost luată de un cărăbuÅŸ care însă a considerat că e urâtă ÅŸi a lăsat-o liberă.
          Ea s-a descurcat singură dar a venit iarna. FetiÅ£a a văzut o casă în care un ÅŸoricel a lăsat-o să stea toată iarna cu condiÅ£ia să facă curăţenie ÅŸi să-i spună poveÅŸti.
          ÃŽntr-o zi a venit un vecin foarte bogat căruia nu-i plăcea decât întunericul dar îi plăcea de DegeÅ£ica. El i-a dus într-un tunel unde era o rândunică moartă pe care fetiÅ£a a îngrijit-o, aflând astfel că, de fapt, nu era moartă. Când a venit primăvara rândunica a plecat. DegeÅ£ica trebuia să se căsătorească cu sobolul dar chiar în ziua nunÅ£ii rândunica a luat-o ÅŸi a dus-o într-un tărâm foarte frumos unde s-a căsătorit cu un prinÅ£ cât ea de mic.
De atunci a fost numită Maia.

Ce mi-a plăcut: că Degeţica a salvat-o pe rândunică.
Pentru că: a făcut ceea ce trebuia să facă
Ce nu mi-a plăcut: că broasca a furat-o.
Pentru că: s-a gândit doar la fiul său.