Citeste online cartea "Nostalgia" de Mircea Cartarescu
Citeste online cartea "Nostalgia" scrisa de scriitorul roman Mircea Cartarescu. Citeste cartea electronica: "Nostalgia" disponibila in biblioteca noastra online.
Despre carte: „N-am mai scris niciodata povestiri asemenea celor din Nostalgia, caci ele nu pot fi pastisate, continuate sau dezvoltate. Dupa Arhitectul m-am oprit pentru ca nu mai era nimic de spus. Nici n-am mai citit din aceasta carte, am ramas doar cu vaga, dar magica ei amintire. Mi-au ramas jocul fetitelor din REM, stiloul ambiguu din Mendebilul, muzeul Antipa din Gemenii, micul ras de gnom al revolverului din Ruletistul. Dar pentru mine n-a existat cu adevarat niciodata decat o singura carte a mea: cea la care tocmai scriu.“ - Mircea Cartarescu
Despre Mircea Cartarescu
Mircea Cărtărescu (n. 1 iunie 1956 în București) este un poet, prozator, critic literar și publicist român.
fragment
Zac aici, în fotoliu, terifiat de gîndul că afară nu mai există nimic, decît o noapte solidă ca un infinit sloi de smoală, o ceaţă neagră care a mîncat încet, pe măsură ce am înaintat în vîrstă, oraşe, case, străzi, feţe. Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el — o faţă smochinită de moşneag.
După ce voi muri, cavoul meu, ungherul meu, va continua să plutească în ceaţa neagră şi solidă, ducînd niciunde foile astea ca să le citească nimeni. Dar în ele e, în sfîrşit, totul. Am scris cîteva mii de pagini de literatură — praf şi pulbere. Intrigi conduse magistral, fantoşe cu surîsuri galvanice, dar cum să spui ceva, cît de puţin, în această imensă (convenţie a artei? Ai vrea să întorci pe dos inima cititorului, iar el ce face? La ora trei termină cartea ta, şi la patru se apucă de alta, oncît de bună ar fi cartea pe care i-ai pus-o în braţe.
Dar aceste zece-cincisprezece foi sînt altceva, alt joc. Cititorul meu este acum nimeni altcineva decît moartea. Ii şi văd ochii negri, umezi, atenţi ca ochii fetiţelor, citind pe măsură ce umplu rînd după rînd. Foile acestea cuprind proiectul meu de nemurire.
Zic proiect, deşi totul, şi ăsta e triumful meu şi speranţa mea, este adevărat. Ce straniu: cele mai multe personaje care populează cărţile mele sînt inventate, dar ele au părut tuturor copii ale realităţii. Abia acum am curajul să scriu despre un om real, care a trăit mult timp lîngă mine, dar care în convenţia mea ar fi părut cu totul neverosimil. Nici un cititor nu ar fi acceptat că în lumea lui ar putea trăi, înghesuindu-se în aceleaşi tramvaie, respirînd acelaşi aer, un om a cărui viaţă este o demonstraţie practic matematică a unei ordini în care astăzi nu mai crede nimeni, sau crede pentru că este absurd.
Dar, vai! — Ruletistul nu este un vis, nici o halucinaţie a unui creier sclerozat, nici un alibi. Acum, gîndindu-mă la el, sînt convins că am cunoscut şi eu acel cerşetor de la capătul podului, despre care scria Rilke, în jurul căruia se rotesc lumile.
Deci, nimeni drag, Ruletistul a existat. Şi ruleta a existat.
Nu ai auzit nimic despre Agartha? Eu am trăit vremurile neverosimile ale ruletei, am văzut prăbuşirea averilor şi acumularea averilor în lumina de fiară a prafului de puşcă. Am urlat şi eu în sălile scunde, subpămîntene şi am plîns de fericire cînd era scos afară un om cu creierii împrăştiaţi. Am cunoscut marii magnaţi ai ruletei, industriaşii, proprietarii de pămînturi, bancherii care pariau sumele acelea de multe ori exorbitante. Timp de mai bine de zece ani, ruleta a fost pîinea şi circul iadului nostru senin. Nu s-a auzit nici o şoaptă despre aşa ceva de patruzeci de ani încoace? Gîndeşte-te, cîte mii de ani au trecut de la misterele greceşti? Ştie cineva oare azi ce se petrecea cu adevărat în acele caverne? Unde e vorba de sînge, se tace. Toţi au tăcut, sau poate că fiecare ştiutor a lăsat după moarte nişte foi inutile ca acestea, pe care le va urmări, cu degetul scheletic, doar moartea. Moartea individuală a fiecăruia,! geamănul negru născut o dată cu el.
Omul despre care scriu aici avea un nume oarecare, uitat de toată lumea, căci foarte curînd i s-a spus Ruletistul. Spunînd „Ruletistul", nu puteai vorbi decît despre el, deşi ruletişti erau destui. Mi-l amintesc fără greutate, o figură posomorită, o faţă triunghiulară pe un gît lung, gălbui şi slab, o piele uscată şi .părul aproape stacojiu. Ochi de maimuţă amărîtă, asimetrici, mi se pare că inegali ca mărime. Făcea cumva o impresie de îngălare, de necurăţenie. Aşa arăta şi în ţoalele lui de la fermă, şi în smokingurile lui de mai tîrziu. Doamne, ce tentat sînt să fac aici şi puţină hagiografie, să-i arunc o lumină transfinită pe obraz şi să-i pun o văpaie în ochi! Dar să strîng din fălci şi să-mi înghit ticurile astea mizerabile. Ruletistul avea faţa întunecată, de ţăran ceva mai înstărit, cu dinţii jumătate fier, jumătate cărbune. De cînd îl ştiu şi pînă a murit (de revolver, dar nu de glonţ) a arătat la fel. Şi totuşi el a fost singurul om căruia i-a fost dat să întrezărească infinitul Dumnezeu matematic şi să se ia la trîntă cu el.
Mircea Cartarescu - Nostalgia
Vezi ultimele carti adaugate
Autori la inceput
Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, citeste carti, carti electronice, literatura,
Daca doriti sa cumparati cartea in format clasic, o puteti face din libraria Elefant.RO. Pretul ei este 38,42 lei.
Titlu: Nostalgia
Autor: Mircea Cartarescu
Domeniu: Fictiune, Literatura romana, Literatura Romana Contemporana
Editura: Humanitas
Anul aparitiei: 2013
Tip coperta: Brosata
Numar pagini: 400
Comanda cartea
Despre carte: „N-am mai scris niciodata povestiri asemenea celor din Nostalgia, caci ele nu pot fi pastisate, continuate sau dezvoltate. Dupa Arhitectul m-am oprit pentru ca nu mai era nimic de spus. Nici n-am mai citit din aceasta carte, am ramas doar cu vaga, dar magica ei amintire. Mi-au ramas jocul fetitelor din REM, stiloul ambiguu din Mendebilul, muzeul Antipa din Gemenii, micul ras de gnom al revolverului din Ruletistul. Dar pentru mine n-a existat cu adevarat niciodata decat o singura carte a mea: cea la care tocmai scriu.“ - Mircea Cartarescu
Despre Mircea Cartarescu
Mircea Cărtărescu (n. 1 iunie 1956 în București) este un poet, prozator, critic literar și publicist român.
fragment
Zac aici, în fotoliu, terifiat de gîndul că afară nu mai există nimic, decît o noapte solidă ca un infinit sloi de smoală, o ceaţă neagră care a mîncat încet, pe măsură ce am înaintat în vîrstă, oraşe, case, străzi, feţe. Singurul soare din univers pare să fi rămas becul veiozei, iar singurul lucru luminat de el — o faţă smochinită de moşneag.
După ce voi muri, cavoul meu, ungherul meu, va continua să plutească în ceaţa neagră şi solidă, ducînd niciunde foile astea ca să le citească nimeni. Dar în ele e, în sfîrşit, totul. Am scris cîteva mii de pagini de literatură — praf şi pulbere. Intrigi conduse magistral, fantoşe cu surîsuri galvanice, dar cum să spui ceva, cît de puţin, în această imensă (convenţie a artei? Ai vrea să întorci pe dos inima cititorului, iar el ce face? La ora trei termină cartea ta, şi la patru se apucă de alta, oncît de bună ar fi cartea pe care i-ai pus-o în braţe.
Dar aceste zece-cincisprezece foi sînt altceva, alt joc. Cititorul meu este acum nimeni altcineva decît moartea. Ii şi văd ochii negri, umezi, atenţi ca ochii fetiţelor, citind pe măsură ce umplu rînd după rînd. Foile acestea cuprind proiectul meu de nemurire.
Zic proiect, deşi totul, şi ăsta e triumful meu şi speranţa mea, este adevărat. Ce straniu: cele mai multe personaje care populează cărţile mele sînt inventate, dar ele au părut tuturor copii ale realităţii. Abia acum am curajul să scriu despre un om real, care a trăit mult timp lîngă mine, dar care în convenţia mea ar fi părut cu totul neverosimil. Nici un cititor nu ar fi acceptat că în lumea lui ar putea trăi, înghesuindu-se în aceleaşi tramvaie, respirînd acelaşi aer, un om a cărui viaţă este o demonstraţie practic matematică a unei ordini în care astăzi nu mai crede nimeni, sau crede pentru că este absurd.
Dar, vai! — Ruletistul nu este un vis, nici o halucinaţie a unui creier sclerozat, nici un alibi. Acum, gîndindu-mă la el, sînt convins că am cunoscut şi eu acel cerşetor de la capătul podului, despre care scria Rilke, în jurul căruia se rotesc lumile.
Deci, nimeni drag, Ruletistul a existat. Şi ruleta a existat.
Nu ai auzit nimic despre Agartha? Eu am trăit vremurile neverosimile ale ruletei, am văzut prăbuşirea averilor şi acumularea averilor în lumina de fiară a prafului de puşcă. Am urlat şi eu în sălile scunde, subpămîntene şi am plîns de fericire cînd era scos afară un om cu creierii împrăştiaţi. Am cunoscut marii magnaţi ai ruletei, industriaşii, proprietarii de pămînturi, bancherii care pariau sumele acelea de multe ori exorbitante. Timp de mai bine de zece ani, ruleta a fost pîinea şi circul iadului nostru senin. Nu s-a auzit nici o şoaptă despre aşa ceva de patruzeci de ani încoace? Gîndeşte-te, cîte mii de ani au trecut de la misterele greceşti? Ştie cineva oare azi ce se petrecea cu adevărat în acele caverne? Unde e vorba de sînge, se tace. Toţi au tăcut, sau poate că fiecare ştiutor a lăsat după moarte nişte foi inutile ca acestea, pe care le va urmări, cu degetul scheletic, doar moartea. Moartea individuală a fiecăruia,! geamănul negru născut o dată cu el.
Omul despre care scriu aici avea un nume oarecare, uitat de toată lumea, căci foarte curînd i s-a spus Ruletistul. Spunînd „Ruletistul", nu puteai vorbi decît despre el, deşi ruletişti erau destui. Mi-l amintesc fără greutate, o figură posomorită, o faţă triunghiulară pe un gît lung, gălbui şi slab, o piele uscată şi .părul aproape stacojiu. Ochi de maimuţă amărîtă, asimetrici, mi se pare că inegali ca mărime. Făcea cumva o impresie de îngălare, de necurăţenie. Aşa arăta şi în ţoalele lui de la fermă, şi în smokingurile lui de mai tîrziu. Doamne, ce tentat sînt să fac aici şi puţină hagiografie, să-i arunc o lumină transfinită pe obraz şi să-i pun o văpaie în ochi! Dar să strîng din fălci şi să-mi înghit ticurile astea mizerabile. Ruletistul avea faţa întunecată, de ţăran ceva mai înstărit, cu dinţii jumătate fier, jumătate cărbune. De cînd îl ştiu şi pînă a murit (de revolver, dar nu de glonţ) a arătat la fel. Şi totuşi el a fost singurul om căruia i-a fost dat să întrezărească infinitul Dumnezeu matematic şi să se ia la trîntă cu el.
Mircea Cartarescu - Nostalgia
Vezi ultimele carti adaugate
Autori la inceput
Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, citeste carti, carti electronice, literatura,
Post a Comment