Citeste online "Patul lui Procust" de Camil Petrescu

Citeste online cartea "Patul lui Procust" scrisa de Camil Petrescu. Citeste aici pe site, celebrul roman Patul lui Procust.

fragment
Cînd am cerut de ceai, toată figura lui îmbătrînită s-a iluminat de bucurie, ca o movilă veche pe care cade soarele. Se învîrtea în jurul meu împiedicîndu-mă, îmi ajuta să prepar ceaiul, zăpăcit. Ne aşezasem pe treptele divanului, care face colţ, dinainte cu ceştile tăiate-n felii alb şi albastru - nu scosesem pentru el ceşti japoneze - pe tava mare de aramă veche bătută, care e transformată în măsuţă.
Îi rîdeau ochii.
- Ce bine-mi pare că nu l-ai găsit acasă. Am încremenit cu ceaşca în mînă.
- De unde ştii că am fost la el?
- Deşi n-aţi vorbit de aproape o jumătate de an, ştiu că azi ai fost la el... Îl întrebam cu ochii mari şi buzele oprite.
S-a dus la biroul mic, la miniatura de birou de domn care ţi-a plăcut atît de mult, şi dintr-un sertar mi-a scos o scrisoare a mea neterminată. Toată dimineaţa mă întrebasem dacă să mă duc sau nu la ***. În mine lupta dorinţa de a-mi da, numai, întîrziind o oră în garsoniera care m-a văzut de atîtea ori înflorită de bucurie, prilej de amintiri mai precise, aşa cum unii iau opium, ştiind că îşi procură doar iluzie trecătoare, dar căutînd ca măcar în vis să se simtă aproape de cineva dorit şi teama că are să fie o greşeală, că el, lipsind cum de atîtea ori a făcut-o, ar putea transforma acest proiect într-o întîmplare dezagreabilă. Îi scrisesem deci: „Prietene, iartă-mă dacă nu voi veni. După-amiază va trebui să mă duc neapărat...” Şi aci ezitasem: să-i pui un motiv serios ca să fie o adevărată justificare, sau să pun dinadins unul fără însemnătate, ca să-i dau impresia că acum, pentru mine, a mă duce să-l văd are mai puţină importanţă decît o probă la croitoreasă, un ceai la o prietenă „care nu poate fi refuzată”, sau altceva în felul acesta?
Nehotărîtă, m-am întrerupt şi am lăsat scrisoarea pe masă. Am ocolit-o toată ziua, iar pe la patru, cînd m-am hotărît s-o completez, mi-am spus că acum e prea tîrziu ca s-o mai trimet. N-am putut măcar să respect nici o altă hotărîre pe care o luasem, aceea de a mă duce cu întîrziere, ca să-l fac să mă aştepte, dovedindu-i că-i fac o concesie acceptînd invitaţia.
În mine totul se accelera însă, mai întîi domol, dar o dată coborîtă în stradă, atît de violent, că mi se părea că trăsura merge prea încet, numai la gîndul că voi fi acolo.
D. mă privea înmărmurit acum, pironit de ochii mei, aşteptînd pentru întîia dată de la mine vorba tăioasă de mînie.
- Ai umblat în hîrtiile mele?
Mi se părea că nu mi se poate aduce o jignire mai gravă... că omul acesta abuza de delicateţea mea. E adevărat că era atît de alarmat, că nu mai îndrăznea nici să respire, că îşi trecea limba numai peste buzele uscate ca să şi le umezească.
M-am sculat de jos înfuriată şi m-am dus la sertar, în care am recunoscut, cu un capăt de dovadă în mîini, că umblase la toate scrisorile.
- Să plec?
Atît a putut articula, scos din tiparele lui.
Nu m-am mai putut stăpîni, căci gîndul că libertatea mea, la care am ţinut atît, e în joc, mă scotea din sărite.
- Da, şi imediat!
Din ochii care nu puteau fixa nici un gînd s-a lăsat pe pleoapele înroşite o rouă de lacrimi, pe urmă două şiroaie s-au scurs de-a lungul nasului osos, pe gura fără sînge şi fără contur, ca o floare veche de cîrpă decolorată.

"Patul lui Procust" de Camil Petrescu






Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, carti electronice, literatura,