Sven Hassel - biografie si carti
Sven Hassel s-a nascut pe data de 19 aprilie 1917, la Fredensborg, în Danemarca, într-o familie de oameni simpli, muncitori.
La varsta de 14 ani s-a inrolat in marina comerciala ca baiat de cabina.
In 1937 Hassel s-a mutat in Germania pentru a se inrola ca voluntar in armata. Într-un interviu în 1990,el a spus , "Germania s-a întâmplat să fie mai aproape decât Anglia, m-am dus la un birou de recrutare Wehrmacht-ului pentru a ma înscrie, dar nu a fost la fel de uşor cum am crezut. Numai cetăţenii germani puteau sa se inroleze. După şase luni de încearcare, al şaptelea regiment de cavalerie, m-a acceptat în cele din urmă, cu condiţia de a deveni cetatean german."
Un an mai târziu, el a încercat să scape. "... Am fost pur şi simplu epuizat. Nu m-am întors la unitatea mea, după o scurta plecare.Au numit-o dezertare. Am fost transferat la Sonderabteilung, o unitate penală condus de criminali şi disidenţi."
El a servit Regimentul 2 de Cavalerie şi mai târziu regimentele 11 şi 27 Panzer (a 6-a Panzer Division). Sven a luptat pe toate fronturile, cu excepţia Africii de Nord şi a fost rănit de mai multe ori. In cele din urma el a ajuns la gradul de locotenent şi a primit o clasa Crucea de Fier 1 si 2. El s-a predat trupelor sovietice de la Berlin în 1945 şi-a petrecut anii următori în diverse lagăre de prizonieri. El a început să scrie prima sa carte, Legiunea Blestematilor.
Sven a fost eliberat în 1949,iar in 1951 s-a casatorit cu Dorthe Jensen. El a plecat sa lucreze intr-o fabrica de masini, dar sotia lui l-a incurajat sa continue sa scrie despre experientele sale din razboi. Prima lui carte "Legiunea blestematilor" a fost publicata in 1953. În 1957 Sven Hassel suferit un atac de o boală, luata în timpul războiului şi a fost paralizat timp de doi ani. După recuperare, el a început să scrie mai multe cărţi. În 1964 s-a mutat la Barcelona, unde inca mai traieste. În total, el a publicat paisprezece romane, care au fost traduse în optsprezece limbi . În 1987, a fost facut un film "The Misfit Brigade" dupa cartea sa "Blindatele mortii" (Wheels of Terror).
Cartile lui Sven Hassel
Carti care pot fi citite online aici pe site.
Legiunea blestemaţilor - 1953
fragment
— Cele cinci minute s-au scurs. Nu vă râmâne decât să suportaţi consecinţele...
Apăsară pe un buton. Doi SS-işti mătăhăloşi în uniformă neagră pătrunseră în sală. Un ordin sec... Au târât-o apoi pe Eva până la o masă îmbrăcată în piele...
Citeste online cartea "Legiunea blestematilor"
Blindatele morţii - 1958
fragment
Cazarma era tăcută, sumbră şi pustie, acoperită de mantia tristă a toamnei. Singuratici, paşii grei şi mono¬toni ai santinelei răsună pe beton şi se strecoară pe cu¬loare. Adunaţi în camera 27, jucam cărţi.
— Douăzeci şi patru, spune Stege.
— Eu eram la rând, îmi dai voie?
— Douăzeci şi nouă, continuă Müller liniştit.
— Rahat, spuse Porta.
— Patruzeci, continuă Bătrânul. Asta e, pomanagiule. N ai să faci mai mult.
— Trebuia să mi pută şmecheria voastră de la început, strigă Porta. Nu poţi să joci corect cu bandiţi ca voi! Ascultă bine, borâtură scârboasâ, spun patruzeci şi şase.
Bauer izbucni în râs:
— Micuţul meu Porta, dacă ai îndrăzneala să treci de patruzeci şi opt, te cârpesc peste bot!
— Tacă ţi fleanca, unu! Secundo, încă n ai văzut nimic, slinosule. Poftim: patruzeci şi nouă!
Un strigăt se auzi de afară:
— Alarmă!... urlă cineva. Alarmă... Alarmă!...
Citeste online cartea "Blindatele mortii"
Camarazi de front - 1960
fragment
Am fost aduşi la Centrul de pansare, unde murdăria noastră respingătoare şi paraziţii ce ne colcăiau pe rănile deschise l-au făcut pe chirurg să turbeze de furie.
— Nu mi-a fost dat în viaţa mea să văd asemenea porci! exclamă el.
Medicul acesta foarte tânăr, proaspăt ieşit din şcoala de la Graz nu văzuse, într-adevăr, mare lucru în viaţa lui. Micuţul îl blagoslovi cu o ploaie de înjurături, ceea ce i-a sporit şi mai mult furia. Se jură pe onoarea lui de soldat că va fi aspru pedepsit, dacă bineînţeles va scăpa cu viaţă. Până atunci se distră cu delicii auzindu-l cum zbiară în timp ce îi scotea schijele de obuz care împănau muntele acesta de carne.
Citeste online cartea "Camarazi de front"
Batalion de marş - 1962
fragment
Diferenţa nu-i chiar atât de mare pe cât ar putea părea, declară Barcelona Blom, scuipând prin oblonul tancului. După cum ştiţi, războiul civil din Spania l-am început ca „miliciano" în Servicios Especiales. Cei bănuiţi că ar aparţine coloanei a V-a sau c-ar fi fascişti erau duşi, prin Calle del Ave Maria, până la zidurile abatorului. Nisipul era într-atât de uscat încât sugea imediat sângele, de nu mai era nevoie să fie vânturat după execuţie. Preferam să-i împuşcăm stând în picioare, dar unii se aruncau pe jos şi nu era chip să-i scoli. Mulţi strigau: „Trăiască Spania!"
Citeste online cartea "Batalion de mars"
Gestapo - 1963
fragment
Dindărătul nostru auzirăm larmă şi strigăte. În vreme ce noi ne repezeam înainte, Micuţul şi Legionarul se opriră să aştepte, ascunzându-se în frunzişul des al tufişurilor.
Cei patru ostaşi ruşi soseau în goană. Erau tineri de tot. Purtau petliţele verzi ale trupelor N.K.V.D. Pe piept le atârnau decoraţii. Erau soldaţi curajoşi, dintr-aceia cărora le place vânătoarea şi le place să ucidă.
Se iviră acolo, unde drumul făcea un cot. Legionarul arătă cu degetul gros spre pământ. Micuţul râdea. Armele lor automate scuipară simultan foc.
Micuţul trăgea, din picioare, cu puşca-mitralieră lipită de şold; tot corpul
său de uriaş vibra sub violenţa reculului.
Legionarul fredona:
Vino, Moarte, vino-ncoace...
Citeste online cartea "Gestapo"
Monte Cassino - 1963
fragment
Doamne, cum mai ploua! Cu găleata. Un potop. Eram aşezaţi sub pomi. Prinsesem cu nasturi mantalele între ele pentru a întocmi un soi de cort. Mantale SS de calitate mai bună decât cele ale noastre. Apa pătrundea şi aşa. Dar sub el eram aproape uscaţi.
Micuţul îşi deschisese şi el umbrela. Până la urmă am izbutit să aprindem focul în maşina de gătit pe care o găsisem în vilă. Ne pregăteam să ne ospătăm în lege. În ţepuşe se perpeleau vreo patruzeci de mierle. Porta pregătea chiftele cu măduvă. Două ore încheiate râcâisem măduva din oasele a doi boi morţi. Aveam până şi pătrunjel proaspăt. Gregor Martin se pricepea să facă ketchup. Amesteca sosul într-o cască americană. Căştile astea erau foarte practice. Le puteai folosi la o grămadă de treburi, numai la ceea ce fuseseră hărăzite, nu.
Citeste online cartea "Monte Cassino"
Lichidaţi Parisul - 1967
fragment
— Mă întreb, spuse Micuţul, punându-şi mâna la ochi şi uitându-se în zare, dacă poţi să ajungi în Anglia înot?
— Probabil că da, răspunse Legionarul, cu o voce plictisită.
— Dac ai fi peşte, adăugă Bătrânul.
— Şi ai avea cu tine şi hrană câtă îţi trebuie...
— Oricum, ţi-ar lua o groază de timp.
— Hm!
Micuţul îşi aţinti din nou privirea către orizont, încruntându-se şi scărpinându-se în vârful capului.
— Dar a făcut-o careva? spuse el într-un târziu.
— Sigur, dar nu de aici.
— Unde ai ajunge, dac-ai porni de aici? insistă Micuţul, care nu ar fi fost el dacă nu s-ar fi ţinut cu-ncăpăţânare de o idee, când îi căşuna pe ea.
Legionarul ridică din umeri.
— Al naibii să fiu dacă ştiu... Poate la Dover.
— Atunci, cam cât de departe zici că ar fi? încercă iar Micuţul.
— Mm... treizeci de kilometri. Optzeci de kilometri. Un drum al dracului de greu, în orice caz.
Citeste online cartea "Lichidati Parisul"
General SS - 1969
fragment
Sâmbăta de 30 iunie 1934 a fost una din cele mai toride zile cunoscute de Berlin în ultimii ani. Istoria a făcut-o să fie şi una din cele mai sângeroase. Cu mult înainte de răsăritul soarelui, oraşul a fost încercuit de un cordon impenetrabil de trupe; toate căile de acces erau păzite de oamenii generalului Goering şi ale Reichsführerului SS Himmler.
La ora 5 dimineaţa, o uriaşă limuzină Mercedes, neagră, purtând pe parbriz inscripţia „SA Brigadenstandarte" a fost oprită pe şoseaua dintre Lübeck şi Berlin.
Citeste online cartea "General SS"
Imperiul iadului - 1971
fragment
Tocmai se împărţeau cărţile când locotenentul Löwe, comandantul companiei noastre, a pus brusc capăt jocului cu una dintre întreruperile lui neg
hioabe.
— Gata, băieţi! Haideţi, mişcaţi-vă! E timpul să plecăm!
Porta şi-a azvârlit cărţile, nemulţumit.
— Nemaipomenit, a zis plin de înverşunare. Cum, nu se mai poate? Nici nu te-apuci bine de un joc de cărţi ca lumea că trebuie să şi apară un tâmpit care să înceapă iar nenorocitul de război. E de-ajuns ca să-ţi provoace greaţă.
Löwe şi-a aruncat braţul înainte, îndreptându-şi un deget spre Porta.
— Te avertizez, a zis. Dacă-ţi mai aud spurcata aia de gură, o să...
Citeste online cartea "Imperiul iadului"
Moarte şi viscol - 1976
fragment
Bătrânul, care se scarpină nervos în ureche, nu-i răspunde. Cele ce se petrec în faţa ochilor noştri nu-l interesează. Tânăra se scoală în picioare şi începe să-şi aranjeze boarfele, redevenind un sergent model.
— Am întins-o, spune ea cu zâmbetul pe buze, dar mă întorc după apel.
— Nu cred, rânjeşte locotenentul. N-ai să te întorci la mine!
— O să vin, îi răspunde fata râzând, şi dispare printre cocenii înalţi spre cele patru tancuri ruseşti, aflate dincolo, în lanul de floarea-soarelui.
Dacă le-ar fi vopsit în galben, aşa cum sunt ale noastre, nici nu le-am fi văzut. Totul este galben-brun în Rusia în această perioadă a anului, ba chiar şi oamenii încep să îngălbenească spre sfârşitul toamnei. În acest peisaj culoarea verde le-ar fi trădat imediat blindatele.
— Ar trebui să-şi mâzgălească troacele de patru ori pe an, aşa cum facem noi. Doar de două ori, nu ajunge pe timp de război.
Citeste online cartea "Moarte si viscol"
Drum sîngeros către moarte - 1977
fragment
Formaţiunea de luptă s a oprit. Se uită la cadavrele care s au umflat grotesc sub soarele arzător. Leşul unui Leutnant zace pe marginea fântânii. Limba i a fost smulsă şi gura îi este un imens cheag de sânge.
— Trebuie c a durut al dracului de tare asta, face Porta, arătând înspre ofiţerul mort.
— Ar fi fost un tip tăcut dac ar fi scăpat cu viaţă, zice Bivolul, trecându şi limba peste buzele crăpate de soare.
— În livada aia afurisită, i au legat pe câţiva dintre ei de nişte pomi îndoiţi la pământ şi pe urmă au dat drumul pomilor. Aşa că i o idee sfâşietoare? zice Micuţul, alungând muştele cu o mânecă de uniformă grecească.
— Am să le tai nenorocitele alea de mădulare, făgăduieşte Ţeastă şi scoate la iveală din carâmbul cizmei un cuţit de paraşutist.
— Căprar tâmpit! îi aruncă Porta! Problema ta e că n ai văzut încă destui morţi.
Citeste online cartea "Drum singeros catre moarte"
Inchisoarea OGPU - 1981
fragment
Ploaia începe sa se transforme în burnita când prizonierii si escorta ies de la "Câinele". La caminul Hitlerjugendului de pe Preuzlauerstrasse, steagul este coborât. Dam coltul si marsaluim în jos pe Dircksenstrasse.
- Rahat, mârâie Gregor, stergându-si burnita de pe fata. Sunt satul pâna-n gât de razboiul asta afurisit, întotdeauna marsaluiesti si astepti sa-ti pice o bomba în debla!
Printr-o usa ridicata putin fata de nivelul strazii, un barbat iese zburând, se rasuceste în aer ca o morisca vie si se izbeste de peretele casei de vizavi. Haina si palaria îl urmeaza, zburând si ele, iar dupa o pauza soseste si umbrela.
Porta râde asteptând urmarea.
- Domnilor, am ajuns! Acesta este "Broscoiul schiop" si se pare ca totu-i plin de viata pe-aici. Acum va rog sa fiti civilizati si sa nu faceti galagie, continua el pe un ton parintesc, fiindca e un local decent cu pian ai tobe , în care vin vaduvele de razboi sa-si gaseasca o consolare pentru nemarginita lor durere.
- Eu am mai fost aici, declara Micutul, sticlindu-si ochii. E atâta muieret încât nu-ti vine sa crezi. Nu prea e loc mult. Nici n-ai unde sa te usurezi. Trebuie sa-ti golesti vezica în alta parte.
- Si ce ne facem daca apar copoii? întreaba Gregor nervos, în timp ce-si asaza automatul pe un raft de sub tejghea.
Citeste online cartea "Inchisoarea OGPU"
Comisarul - 1985
fragment
— Am cunoscut odată un domn, Ludwig Gănsenheim de la Soltau. Era un tip prudent. Atât de prudent încât mergea pe stradă cu ochii închişi ca nu cumva să vadă ceva ce n-ar fi trebuit să vadă. Dacă discuţia ar fi devenit suspectă, şi-ar fi băgat degetele în urechi. Chiar şi pe cele de la picioare, dacă ar fi încăput.
Ei bine, într-o zi, s-a amestecat într-un marş al KDF*-ului, unde toată lumea zbiera „Heil Deutschland, Heil der Fu'hrer!". Când au ajuns pe Leipzigerstrasse şi au înconjurat depoul, amicul nostru neutru, domnul Ludwig Gănsenheim, s-a transformat, fără să vrea, într-un adept descreierat al Fuhrerului. Iar când mulţimea înflăcărată s-a năpustit pe Spree Bru'cke, tipul s-a dezlănţuit cu totul, strigând: „Moarte şi gazare tuturor jidanilor şi comuniştilor!". Era atât de pătruns, încât nici n-a realizat cum se prăbuşeşte şi cum îl zdrobeşte mulţimea aceea în mişcare.
Apoi s-au repezit cu toţii la Cancelarie să-1 vadă pe Adolf şi, în timpul ăsta, un detaşament Schupo** aduna ce mai rămăsese din domnul Ludwig şi din alţi zece nevinovaţi ca şi el. I-au dus la Morgă, şi poate că cineva i-a identificat.
— Războiul e cumplit, intervine Feldwebelul de infanterie, cu o expresie de amărăciune.
— Intr-un fel sau altul, sunt omorâţi tot soiul de oameni, nevinovaţi şi vinovaţi deopotrivă.
Citeste online cartea "Comisarul"
Post a Comment