Citeste cartea "Doi feţi cu stea in frunte" de Ioan Slavici

Citeste online cartea "Doi Feţi Cu Stea În Frunte" scrisa de Ioan Slavici

fragment

  A fost ce-a fost; dacă n-ar fi fost, nici nu s-ar povesti.
A fost odată un împărat. Împăratul acesta stăpînea o lume întreagă şi, în lumea asta, era un păcurar şi o păcurăriţă, care aveau trei fete:
Ana, Stana şi Lăptiţa.
   Ana, cea mai în vîrstă dintre surori, era frumoasă încît oile încetau a paşte cînd o zăreau în mijlocul lor; Stana, cea mijlocie, era frumoasă
încît lupii păzeau turma cînd o vedeau pe dînsa stăpînă; iară Lăptiţa, cea mai tînără soră, albă ca spuma laptelui şi cu păr moale ca lîna
mieluşeilor, era frumoasă — mai frumoasă decît surorile sale împreună — frumoasă cum numai dînsa era.
   Într-o zi de vară, cînd razele soarelui erau mai stîmpărate, cele trei surori se duseră ca să culeagă căpşune în marginea codrilor.
Pe când ele culegeau căpşunele, îndată se aude un şir de tropote, ca şi când ar veni şi s-ar apropia o ceată de călăreţi. Era cine era: era tocmai feciorul împăratului, venind ca să meargă cu prietenii şi cu curtenii săi la vânat.

        Tot voinici frumoşi, crescuţi în şeile cailor, dar cel mai frumos şi pe cel mai înfocat armăsar era… cine altul putea să fie? Făt-Voinic, feciorul de împărat. Focul cailor se stâmpără în zărirea celor trei surori şi călăreţii deteră în pas mai încetişor, până ce, veniţi şi sosiţi, se simţiră duşi.

        – Auzi tu, soră, grăi Ana către sora mijlocie, dacă m-ar lua pe mine, i-aş frământa o pâine din care mâncând s-ar simţi ş-ar fi tot june şi voinic, mai voinic decât toţi voinicii din lume.

        – Eu, zise Stana, dacă pe mine m-ar lua, i-aş toarce, ţese şi coase o cămaşă pe care, îmbrăcând-o, s-ar putea lupta cu zmeii, trecând prin apă fără ca să se ude, trecând prin foc fără ca să se ardă.

"Doi Feţi Cu Stea În Frunte" de Ioan Slavici