Citește Cartea Lui Van Vogt de A. E. Van Vogt

Citește online culegerea de povestiri science fiction Cartea Lui Van Vogt scrisă de autorul canadian A. E. van Vogt. Scriitorul A. E. van Vogt a realizat el însuși pentru colecția science fiction David Books selecția povestirilor incluse în volumul Cartea Lui Van Vogt.

Cartea conține următoarele povestiri
Orologiul timpului (The Timed Clock)
Mărturisirea (The Confession)
Șobolanul și șarpele (The Rat and the Snake)
Barbarul (The Barbarian)
Surogat etern (Ersatz Eternal)
Un râs nebun (The Sound of Wild Laughter)
Pierdut: Cincizeci de sori (Lost: Fifty Suns)

Fragment
Marriott se trezi, reamintindu-şi de acel lucru de necrezut pe care îl zărise cu o seară înainte în camera de zi goală. Memoria, ageră şi precisă ca o imagine vizuală, l-a smuls brusc din pat. Îşi îmbrăcase la iuțeală halatul şi se îndrepta spre camera de zi când încetini pasul şi se opri gândindu-se. E o prostie la mijloc. A fost doar un vis. A dat din cap în semn de dezaprobare, zâmbind cu reproş. Înainte, dormitorul fusese o cămară a vechii case Marriott. O alesese fără a ține cont de frumusețea ei, doar pentru că se afla alături de bucătărie şi se putea încălzi de la aragaz. Se îndreptă acum sprinten spre bucătărie, aprinse focul, încălzi apă, se spălă,
se rase şi se îmbrăcă. Îşi aminti zâmbind cum odată, cu mai mult de un an în urmă, sărise din pat ca un nebun şi înşfăcase receptorul — ca să-şi dea seama că de fapt nu sunase nimeni.
Îşi puse pardesiul şi zăbovi un moment pentru a se cerceta atent în oglinda din hol. Era o oglindă ştearsă iar imaginea pe care o văzu era neclară. Cu toate acestea, izbutea să reflecte imaginea unui bărbat tânăr, cam până în patruzeci de ani, zvelt, cu o pălărie gri şi pardesiu. Satisfăcut, îşi îndreptă privirea într-o parte în aşa fel încât, pentru moment, holul mare intră în raza lui vizuală. Ca întotdeauna, pustietatea din jur îl şocă
întrucâtva. Totuşi, ceea ce îl neliniştea cel mai mult era că îşi dădea seama că privirea i se îndrepta automat spre uşa de la camera de zi. Marriott strâmbă din buze cu dispreț.

— Prostul naibii — spuse cu necaz către imaginea din oglindă. Ce încerci să faci? Vrei să dovedeşti că eşti idiot?
Se simțea cât se poate de mul uimit văzând că uşa camerei de zi era închisă. Îşi îndreptă privirea, înadins, în altă parte şi deschise uşa de la intrare. Un vânt rece de aprilie îl izbi în față. Încuie uşa după el şi se îndreptă spre poartă. Aceasta scârțâi când o deschise, dar balamalele ruginite nu-l mai deranjau de mult. Închise poarta, apoi, conform obiceiului, zăbovi o clipă să arunce o privire spre capătul străzii.
Strada era lungă, iar casele mai îndepărtate se răzlețeau astfel încât era aproape imposibil să-ți dai seama unde începea câmpul deschis. Paul Marriott oftă. Tatăl lui îi spusese, nu numai o dată, că la începutul veacului casa Marriott se întindea pe un sfert de milă dincolo de periferia localității Hampden, o casă frumoasă, cu aspect plăcut, dispunând de douăzeci de acri de teren împădurit, punctul de atracție al satului. Treptat, satul trecuse în zona nouă a oraşului, până când ajunsese înăuntrul sectorului comercial al acestuia.
Trei minute i-au trebuit lui Marriott ca să ajung la braseria Mătuşii Mary. Se instală comod la masă şi, când veni chelnerița, o întrebă:
— A venit Judith?
Fata clătină din cap încruntându-şi puțin sprâncenele, ezită şi apoi spuse:
— Scumpule, ştii prea bine că domnişoara Judith nu mai mănâncă la noi.

Citește online cartea electronică "Cartea Lui Van Vogt" de A. E. Van Vogt