Adolfo Bioy Casares

Biografia și cărțile scriitorului Adolfo Bioy Casares care pot fi citite pe site. Autorul Adolfo Bioy Casares este cunoscut pentru romanele Invenția lui Morel, Plan de evadare, Sperjurul nepotului, Urzeala celestă, Visul eroilor, O istorie prodigioasă, Marele serafim și Aventura unui fotograf în La plata.

Biografia scriitorului Adolfo Bioy Casares

Adolfo Bioy Casares (nume complet Alfred Elton van Vogt) s-a născut pe 15 septembrie 1914 în Buenos Aires, Argentina și a fost un scriitor de ficțiune, jurnalist și traducător argentinian. A fost prieten și colaborator frecvent cu compatriotul Jorge Luis Borges. Este autorul romanului fantastic Invenția lui Morel.

Datorită clasei sociale înalte a familiei sale, el a putut să se dedice exclusiv literaturii și, în același timp, să-și distingă opera de mediul literar tradițional al timpului său. A scris prima sa poveste („Iris y Margarita”) la vârsta de unsprezece ani. Și-a început studiile secundare la Instituto Libre de Segunda Enseñanza de la Universidad de Buenos Aires. Mai târziu, a început, dar nu a ajuns să termine școala în drept, filozofie și literatură. Alimentat de dezamăgirea față de atmosfera universitară, s-a mutat într-o fermă de familie unde, când nu avea vizitatori, s-a dedicat aproape în întregime studiului său de literatură. Până la vârsta de douăzeci de ani, și-a menținut cunoștințele în spaniolă, engleză, franceză (pe care le vorbea de la vârsta de 4 ani) și germană. Între 1929 și 1937, Adolfo Bioy Casares a publicat o serie de cărți (Prólogo, 17 disparos contra lo porvenir, Caos, La nueva tormenta, La estatua casera, Luis Greve, muerto) pe care le va disprețui ulterior, limitând publicațiile suplimentare și refuzând să le discute, etichetând toată munca sa anterioară anului 1940 drept „oribilă”.

În 1940, a publicat romanul scurt Invenția lui Morel, care a marcat începutul maturității sale literare. Introducerea romanului a fost scrisă de Borges, în care comentează absența precursorilor science-fiction-ului în literatura spaniolă, prezentându-l pe Adolfo Bioy Casares drept pionierul unui nou gen. Nuvela a fost foarte bine primită și a primit Primer Premio Municipal de Literatura (Primul Premiu Municipal de Literatură) în 1941. În același timp, în colaborare cu Borges și Silvina Ocampo, a publicat două antologii: Antología de la literatura fantástica (1940) y Antología poética argentina (1941).

Adolfo Bioy Casares a câștigat mai multe premii, printre care Gran Premio de Honor al SADE (Societatea Scriitorilor Argentinei, 1975), Legiunea de Onoare Franceză (1981), Premiul Diamond Konex de literatură (1994) titlul de Cetățean Ilustru al Buenos Aires ( 1986), și Premiul Miguel de Cervantes (decernat lui în 1991 la Alcalá de Henares). Adolfo Bioy Casares este înmormântat în cimitirul La Recoleta, Buenos Aires.

Scriitorul Adolfo Bioy Casares a murit pe 8 martie 1999 la vârsta de 84 de ani.

Cărțile scriitorului Adolfo Bioy Casares

Romane publicate
- La invencion de Morel (1940) (Invenția lui Morel, trad. rom. 2003)
- El perjurio de la nieve (1944) (Sperjurul nepotului)
- Plan de evasion (1945) (Plan de evadare)
- La trama celeste (1948) (Urzeala celestă)
- El sueno de los heroes (1954) (Visul eroilor)
- Historia prodigiosa (1956) (O istorie prodigioasă)
- Guirnalda con amores (1959)
- El lado de la sombra (1962)
- El gran serafin (1967) (Marele serafim)
- Diario de la guerra del cerdo (1969)
- Dormir al sol (1973) (Dormind la soare)
- Aventuras de un fotografo en La Plata (1985) (Aventura unui fotograf în La plata)
- Historias desaforadas (1986) (Povești scandaloase)
- Una muneca rusa (1991) (O păpușă rusească)
- Un campéon desparejo (1993) (Un campion al disperării)

Opere scrise în colaborare
- Seis problemas para don Isidro Parodi (1942), cu Jorge Luis Borges (Șase probleme pentru don Isidor Parodi)
- Dos fantasías memorables (1946), cu Jorge Luis Borges (Fantezii memorabile)
- Los que aman, odian (1946), cu Silvina Ocampo (Ceea ce iubesc, urăsc)
- Un modelo para la muerte (1946), cu Jorge Luis Borges (Un model în moarte)
- Crónicas de Bustos Domecq (1967), cu Jorge Luis Borges (Cronica lui Bustos Domecq)
- Nuevos cuentos de Bustos Domecq (1977), cu Jorge Luis Borges (Noi povestiri cu Bustos Domecq)