Citește cartea Iubește revoluția de Aleksandr Soljenițîn

Citește online cartea Iubește revoluția scrisă de scriitorul rus Aleksandr Soljenițîn despre tânărul sovietic Nerjin care vrea să  intre în armată spre a-și apăra țara, dar este refuzat din motive medicale. El este un tânăr înzestrat cu o judecată sănătoasă, deci cu simt critic. Cititorul va înțelege cum s-a format viitorul disident și va aprecia simplitatea totodată rafinată și proaspătă a scrierii tânărului Soljenitin.“

Cartea Iubește revoluția poate fi cumpărată din magazinul online EMAG.

Nerjin, eroul romanului şi un alter ego idealist al autorului, este un tânăr  matematician însetat de cunoaştere şi atras de literatură şi de istorie. Puternic instalat în utopismul vârstei sale, face tot posibilul pentru a servi regimul sovietic. El, intelectualul puţin naiv, câteodată prostănac, întotdeauna curajos, înfruntă frigul, foamea, batjocura şi pedepsele nedrepte, cu speranţa că într-o zi va fi primit în rândurile artileriei. În faţa realităţii crude, pe care o dezbate alături de colegi, Nerjin închide ochii. Nimic nu este întâmplător, toată suferinţa trebuie să aibă un sens, crede el. Nici o nedreptate nu-i poate anihila avântul revoluţionar.

Iubeşte revoluţia! este autoportretul unui Soljeniţîn încă exaltat şi candid, din ce în ce mai lucid, însă fidel convingerilor sale – un visător ce refuză realitatea.

Fragment

    Într-o dimineaţă ploioasă şi posomorâtă, apropiindu-se de Moscova, Nerjin stătea pe platforma deschisă a vagonului. Cu faţa umezită de ploaia blândă de iulie, se gândea cât de profund este, cât de multe ştie, în ciuda celor 23 de ani ai săi, imaginându-şi cât de multe va cunoaşte în viitor. Odată cu acele gânduri, îi veneau în cap diferite glume, iar pe cele mai reuşite Gleb le istorisea în gând colegului său de şcoală Andrei, a cărui prezenţă o simţea permanent. Iar când amândoi trebuiau să râdă în hohote, el râdea cu voce tare, fapt ce l-a surprins pe însoţitorul de tren, care trecea prin tambur.
    Şi, iată, luând în prealabil ultimul examen de stat la Facultatea de Fizică şi Matematică din Rostov, cu inima uşurată în faţa drumurilor larg deschise acum spre toate ştiinţele şi artele, Gleb a plecat imediat, în iunie, să susţină examenele la mult râvnitul IFLIM – Institutul de Filosofie, Literatură şi Istorie din Moscova. Ducea în mintea sa, dar mai mult în conspecte, cunoştinţe de latină şi slavă veche, plus câteva literaturi: antică, universală până la Renaştere, rusă până la Karamzin, şi istoria Evului Mediu. Numărul mare de discipline nu-l speria, dimpotrivă, îl bucura prin diversitatea sa şi prin neasemănarea cu teoria analitică a ecuaţiilor diferenţiale şi cu mulţimile monodrome. Măsurând ani întregi în secunde, Nerjin nu ştia şi nici nu-şi dorea odihna. Nu o dată a verificat pe propria piele şi cu recunoştinţă regula lui Lamarck că odihna constă în schimbarea activităţilor.

    Ai grijă! Nu pierde timpul! Aceasta era deviza febrilă a lui Gleb încă din anii de şcoală. Nu-l puteai atrage în niciun fel de hoinăreală, umblat fără rost, cu excepţia fotbalului. Îl obseda amintirea morţii nefericite a tatălui său la 27 de ani. (Dar Lermontov? Dar Évariste Galois?) Iar Gleb se purta de parcă şi lui i-ar fi fost predestinat acelaşi soroc. Zbătându-se între matematică, literatură şi istorie, deja după al treilea an de „Fizică şi Matematică”, a decis să studieze concomitent la fără frecvenţă, la IFLIM, despre existenţa căruia aflase cam târziu, din pricina izolării provinciale.
    Pe tot parcursul anului trei, apăru la orizont primejdia înrolării în armată. Veneau agenţi de recrutare de la una, a doua, a patra şcoală militară şi-l ademeneau să treacă la ei, să abandoneze universitatea.
    — Oare vei câştiga tot aşa de bine lucrând ca învăţător? (Dar ce importanţă are cât câştigi? Oare ne alegem calea vieţii după bani?) Iar în armată vei fi avansat imediat în aparatul de comandă, altfel vei sta trei ani ca simplu soldat.
    Să pierzi trei ani din tinereţe în armată părea cu adevărat oribil, mai ales că acolo nu-ţi vâri capul tu însuţi. Pe vreme de război e altă treabă. Gleb aproape că se visa un bărbat glorios pe front, dar visa cu ochii deschişi şi viitoarea revoluţie europeană şi, desigur, Marele Război Revoluţionar. Dar mai este până la acel război, iar milităria în anii de pace este insuportabilă.
    Şi iată! La sfârşitul anului cinci, în primăvară, la examenul medical de la oficiul de recrutare, chirurgul i-a atras atenţia asupra unei anomalii căreia Gleb nu-i acorda nicio importanţă, deşi încă din anii de şcoală îl deranja la fotbal. Chirurgul a ezitat, a dat de câteva ori din cap:
    — Aceasta poate să se transforme repede într-o tumoare periculoasă. Şi a notat în fişă: „În timp de pace, nu este apt, în timp de război – serviciu auxiliar.”

Citește cartea Iubește revoluția de Aleksandr Soljenițîn