Lev Tolstoi

Contele Lev Nikolayevich Tolstoi a fost un scriitor rus care este considerat unul dintre cei mai mari autori ai tuturor timpurilor. Lev Tolstoi s-a născut între 28 august/9 septembrie 1828 în Iasnaia Poleana, Gubernia Tula⁠, Imperiul Rus și a murit pe 7/20 noiembrie 1910 în Astapovo⁠, Okteabrski selsovet⁠, Regiunea Lipețk, Rusia. Leo Tolstoi a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură în fiecare an, din 1902 până în 1906 și pentru Premiul Nobel pentru Pace în 1901, 1902 și 1909. Că nu a câștigat niciodată este o controversă majoră.

Născut într-o familie aristocratică rusă în 1828, Tolstoi este cunoscut cel mai bine pentru romanele Război și pace (1869) și Anna Karenina (1878), adesea citate drept culmi ale ficțiunii realiste. El a obținut pentru prima dată apreciere literară la vârsta de douăzeci de ani cu trilogia sa semi-autobiografică, Copilăria”, „Adolescența”, „Tinerețea (1852–1856) și Povestiri din Sevastopol (1855), bazate pe experiențele sale din Războiul Crimeei. Ficțiunea sa include numeroase nuvele și povestiri („Cazacii”, „Dimineața unui moșier”, „Moartea lui Ivan Ilici”, „După bal”, „Hagi Murad” și altele), drame („Puterea întunericului”, „Roadele instrucțiunii”, „Cadavrul viu”), povestiri populare, basme și istorisiri pentru copii. De asemenea, a scris piese de teatru și numeroase eseuri filozofice.

Opera scriitorului rus Lev Nikolaevici Tolstoi este cunoscută și admirată de iubitorii de literatură din toată lumea. Impresia pe care a produs-o în epoca sa, precum și răsunetul de care s-a bucurat opera lui, l-au situat încă din timpul vieții printre cei mai importanți scriitori ai vremii. Tolstoi a fost, din anumite puncte de vedere, un om plin de contradicții. Născut într-o familie de nobili din Imperiul Rus, îl obsedau în aceeași măsură excesele burgheziei și ascetismul auto-impus al stoicismului. Deși și-a întemeiat un sistem propriu de credințe religioase, câștigând respectul gânditorilor laici, nu a reușit niciodată să reconcilieze conceptele de artă și frumos în viața reală. Cercetând opera lui Tolstoi, Vladimir Nabokov observa că doar două subiecte l-au atras cu adevărat pe acesta, anume viața și moartea, iar ele au fost reexaminate în fiecare nouă scriere, cu o complexitate mereu sporită. E de ajuns să urmărim „Moartea lui Ivan Ilici” sau „Anna Karenina” ca să vedem că acestea sunt, într-adevăr, temele fundamentale ale operei tolstoiene.

În cei aproape 60 de ani de activitate pe tărâm literar, Tolstoi a cercetat cu atenție realitatea rusă și a meditat neobosit la rezolvarea problemelor legate de viața poporului. El a parcurs un drum plin de cotituri, de la clasa nobililor căreia îi aparținea, către poporul simplu pe care-l iubea cu sinceritate, devenind în cele din urmă exponentul intereselor țărănimii patriarhale.

Între 1863 și 1877, Tolstoi a scris cele două mari capodopere, „Război și pace” (1869) și „Anna Karenina” (1877). Prima redă evenimentele din timpul invaziei lui Napoleon văzută prin prisma destinului câtorva familii rusești și în special prin ochii a două personaje, prințul Andrei Bolkonski și Pierre Bezuhov, care încearcă să descopere sensul vieții. Cea de-a doua, reprezentând una dintre cele mai mărețe povești de dragoste din literatura mondială, ilustrează iubirea adulteră a Annei Karenina și a contelui Alexei Vronski care duce la distrugerea Annei, ca urmare a refuzului acesteia de a se conforma valorilor ipocrite ale moralei clasei superioare. În paralel cu tragedia Annei, Levin încearcă să descopere o alternativă a vieții sociale pe care o întrezărește în viața casnică, alături de țăranii de pe moșia sa.

Cărți de Lev Tolstoi pe care le puteți citi online aici pe site
Moartea Lui Ivan Ilici