Citeste cartea Comoara Din Lacul de Argint de Karl May
Citeste online cartea roman de aventuri "Comoara Din Lacul de Argint" scrisa de Karl May.
În acest roman, plasat în Vestul Sălbatic la sfârșitul anilor 1860, Karl May descrie călătoria unui grup de trapperi, pe care Karl May îi numește Westmen, la Lacul Silver din Munții Stâncoși. Acțiunea începe la bordul unui vapor cu aburi pe Arkansas. Personajele principale sunt Westmen Old Firehand și Aunt Droll, precum și ticălosul Cornel Brinkley, care este numit și „Cornel roșu” din cauza părului său. „Cornel” este o corupție a gradului militar „colonel”. Cornel Brinkley este liderul unei bande mari de vagabonzi cărora nu le este frică să atace și să jefuiască fermele și trenurile.
Cumpara cartea: Comoara Din Lacul de Argint" de Karl May
fragment
Pe la amiaza unei foarte călduroase zile de iunie, Dogfish, unul din cele mai mari vapoare de călători şi transporturi de mărfuri de pe Arkansas, înainta biciuind valurile fluviului cu roţile lui mari, prevăzute cu palete. Părăsise în dimineaţa aceea Little Rock şi se apropia acum de Lewisburg, unde urma să acosteze.
Zăpuşeala îi alungase pe călătorii mai înstăriţi în cabinele lor, iar majoritatea pasagerilor de pe punte se culcaseră jos, în dosul butoaielor, lăzilor şi altor colete ce le ofereau puţină umbră. Căpitanul dăduse ordin să se instaleze pentru aceşti călători, sub un umbrar de pînză, o tejghea cu tot felul de pahare şi de sticle cu băuturi tari şi pişcătoare, preparate pentru gîtlejuri şi limbi nu prea răsfăţate. Îndărătul acestei tejghele moţăia cu ochii închişi un chelner toropit de caniculă. De cîte ori îşi deschidea însă pleoapele, îi scăpa printre buze o înjurătură sau un cuvînt mai grosolan. Pricina supărării sale era o ceată de vreo douăzeci de bărbaţi aşezaţi în cerc pe podea, în faţa tejghelei, care-şi treceau din mînă-n mînă păhărelul ,cu zaruri. Miza era aşa-numitul drink, adică, la sfîrşit, cel care pierdea trebuia să plătească fiecărui partener cîte un rachiu. Prin urmare, chelnerul nu putea să tragă un pui de somn, aşa cum ar fi dorit. Oamenii aceştia desigur că nu se întîlniseră pentru prima oară aici, pe bord, căci purtarea le era foarte familiară şi din vorbele lor reieşea că se cunoşteau foarte bine. Spre deosebire de această intimitate, manifestau o anumită consideraţie faţă de unul dintre ei, căruia îi spuneau cornelul", adică, în felul lor de a vorbi, „colonelul" .
Acesta era un bărbat înalt şi uscăţiv, cu obrazul bine ras şi trăsături dure, unghiulare, încadrate de o barbă olandeză, roşie şi aspră. Aceeaşi culoare o avea şi părul tuns scurt, cum se putea vedea, căci pălăria de pîslă, veche şi ponosită, şi-o lăsase pe ceafă. Purta nişte ghete grele, ţintuite, pantaloni de nanchin şi o bluză scurtă din acelaşi material. Vestă nu avea. În locul ei se ivea o cămaşă boţită, murdară, cu gulerul larg desfăcut, prin care se zărea pieptul lui gol, ars de soare. Şoldurile îi erau înfăşurate într-un şal cu ciucuri roşii, lăsînd să se vadă mînerul unui cuţit şi tocurile a două pistoale. În spatele lui zăceau o puşcă destul de nouă şi o traistă de pînză cu două benzi ca să poată fi purtată în spinare.
Ceilalţi bărbaţi erau la fel de neîngrijiţi, şi de murdar îmbrăcaţi, însă de asemenea foarte bine înarmaţi. Nici unuia dintre ei nu i s-ar fi putut acorda de la prima vedere nici cea mai mică încredere. Jucau zaruri cu o adevărată pasiune şi-şi adresau tot timpul expresii atît de grosolane, încît un om cît de cît cumsecade desigur că n-ar fi stat nici un minut în preajma lor. Consumaseră în orice caz mai mult de un drink, căci obrajii le erau încinşi nu numai de bătaia soarelui, ci şi de pe urma rachiului.
Căpitanul părăsise puntea de comandă şi se dusese pe dunetă să dea instrucţiunile necesare şefului de echip. Acesta întrebă:
- Ce părere aveţi, "captain", de indivizii ăia care dau acolo cu zarul? Mi se pare că sunt nişte boys pe care nu-ţi prea place să-i vezi pe bord.
- Cred şi eu!, încuviinţă cel întrebat. E adevărat că s-au dat drept haversters care merg în vest să se tocmească la ferme în timpul recoltei, dar n-aş vrea să fiu eu acela căruia i-ar cere de lucru.
- Well, sir! Cât despre mine, îi socotesc nişte veritabili tramps. Să sperăm că cel puţin pe bord or să fie liniştiţi!
- Nu i-aş sfătui să ne supere mai mult decât suntem obişnuiţi. Avem destui oameni în echipaj ca să-i putem azvârli pe toţi în bătrânul, binecuvântatul Arkansas. De altfel, pregăteşte-te de acostare. În zece minute se va zări portul Lewisburg.
Căpitanul se întoarse pe punte spre a da comenzile necesare acostării.
Într-adevăr, peste puţin se iviră primele case ale oraşului pe care vaporul le salută cu un fluierat prelung de sirenă. De pe ponton se semnaliza că vasul urmează să mai primească încărcătură şi pasageri.
"Comoara Din Lacul de Argint" de Karl May
Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, citeste carti, carti electronice, literatura,
În acest roman, plasat în Vestul Sălbatic la sfârșitul anilor 1860, Karl May descrie călătoria unui grup de trapperi, pe care Karl May îi numește Westmen, la Lacul Silver din Munții Stâncoși. Acțiunea începe la bordul unui vapor cu aburi pe Arkansas. Personajele principale sunt Westmen Old Firehand și Aunt Droll, precum și ticălosul Cornel Brinkley, care este numit și „Cornel roșu” din cauza părului său. „Cornel” este o corupție a gradului militar „colonel”. Cornel Brinkley este liderul unei bande mari de vagabonzi cărora nu le este frică să atace și să jefuiască fermele și trenurile.
Cumpara cartea: Comoara Din Lacul de Argint" de Karl May
fragment
Zăpuşeala îi alungase pe călătorii mai înstăriţi în cabinele lor, iar majoritatea pasagerilor de pe punte se culcaseră jos, în dosul butoaielor, lăzilor şi altor colete ce le ofereau puţină umbră. Căpitanul dăduse ordin să se instaleze pentru aceşti călători, sub un umbrar de pînză, o tejghea cu tot felul de pahare şi de sticle cu băuturi tari şi pişcătoare, preparate pentru gîtlejuri şi limbi nu prea răsfăţate. Îndărătul acestei tejghele moţăia cu ochii închişi un chelner toropit de caniculă. De cîte ori îşi deschidea însă pleoapele, îi scăpa printre buze o înjurătură sau un cuvînt mai grosolan. Pricina supărării sale era o ceată de vreo douăzeci de bărbaţi aşezaţi în cerc pe podea, în faţa tejghelei, care-şi treceau din mînă-n mînă păhărelul ,cu zaruri. Miza era aşa-numitul drink, adică, la sfîrşit, cel care pierdea trebuia să plătească fiecărui partener cîte un rachiu. Prin urmare, chelnerul nu putea să tragă un pui de somn, aşa cum ar fi dorit. Oamenii aceştia desigur că nu se întîlniseră pentru prima oară aici, pe bord, căci purtarea le era foarte familiară şi din vorbele lor reieşea că se cunoşteau foarte bine. Spre deosebire de această intimitate, manifestau o anumită consideraţie faţă de unul dintre ei, căruia îi spuneau cornelul", adică, în felul lor de a vorbi, „colonelul" .
Acesta era un bărbat înalt şi uscăţiv, cu obrazul bine ras şi trăsături dure, unghiulare, încadrate de o barbă olandeză, roşie şi aspră. Aceeaşi culoare o avea şi părul tuns scurt, cum se putea vedea, căci pălăria de pîslă, veche şi ponosită, şi-o lăsase pe ceafă. Purta nişte ghete grele, ţintuite, pantaloni de nanchin şi o bluză scurtă din acelaşi material. Vestă nu avea. În locul ei se ivea o cămaşă boţită, murdară, cu gulerul larg desfăcut, prin care se zărea pieptul lui gol, ars de soare. Şoldurile îi erau înfăşurate într-un şal cu ciucuri roşii, lăsînd să se vadă mînerul unui cuţit şi tocurile a două pistoale. În spatele lui zăceau o puşcă destul de nouă şi o traistă de pînză cu două benzi ca să poată fi purtată în spinare.
Ceilalţi bărbaţi erau la fel de neîngrijiţi, şi de murdar îmbrăcaţi, însă de asemenea foarte bine înarmaţi. Nici unuia dintre ei nu i s-ar fi putut acorda de la prima vedere nici cea mai mică încredere. Jucau zaruri cu o adevărată pasiune şi-şi adresau tot timpul expresii atît de grosolane, încît un om cît de cît cumsecade desigur că n-ar fi stat nici un minut în preajma lor. Consumaseră în orice caz mai mult de un drink, căci obrajii le erau încinşi nu numai de bătaia soarelui, ci şi de pe urma rachiului.
Căpitanul părăsise puntea de comandă şi se dusese pe dunetă să dea instrucţiunile necesare şefului de echip. Acesta întrebă:
- Ce părere aveţi, "captain", de indivizii ăia care dau acolo cu zarul? Mi se pare că sunt nişte boys pe care nu-ţi prea place să-i vezi pe bord.
- Cred şi eu!, încuviinţă cel întrebat. E adevărat că s-au dat drept haversters care merg în vest să se tocmească la ferme în timpul recoltei, dar n-aş vrea să fiu eu acela căruia i-ar cere de lucru.
- Well, sir! Cât despre mine, îi socotesc nişte veritabili tramps. Să sperăm că cel puţin pe bord or să fie liniştiţi!
- Nu i-aş sfătui să ne supere mai mult decât suntem obişnuiţi. Avem destui oameni în echipaj ca să-i putem azvârli pe toţi în bătrânul, binecuvântatul Arkansas. De altfel, pregăteşte-te de acostare. În zece minute se va zări portul Lewisburg.
Căpitanul se întoarse pe punte spre a da comenzile necesare acostării.
Într-adevăr, peste puţin se iviră primele case ale oraşului pe care vaporul le salută cu un fluierat prelung de sirenă. De pe ponton se semnaliza că vasul urmează să mai primească încărcătură şi pasageri.
"Comoara Din Lacul de Argint" de Karl May
Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, citeste carti, carti electronice, literatura,
Post a Comment