Citește romanul Domniţa Ruxandra de Elvira Bogdan
Citește online romanul istoric Domniţa Ruxandra scris de scriitoarea română Elvira Bogdan. Mai jos aveți prefața cărții Domniţa Ruxandra scrisă de Academicianul VICTOR EFTIMIU pe 31 august 1969.
Scriind, cu elogiile cuvenite, despre „Talismanul de safir", carte de povestiri istorice pentru tineret a Elvirei Bogdan, eminentul nostru critic Perpessicius îşi încheie astfel recenzia din „Gazeta literara": „Şi mă întreb: cînd se va hotărî autoarea să treacă la roman?"
La acest îndemn, Elvira Bogdan a răspuns prompt dăruindu-ne cartea „Domniţa Ruxandra", un roman istoric, pasionant ca o poveste cu haiduci şi ca un basm, ce se desfăşoară într-un decor de feerie suavă şi tragică în acelaşi timp, o frescă din liniştita, apoi atît de tulburata Domnie a lui Vasile Lupu, bunul gospodar, Domnitorul Moldovei, prinţ de Renaştere, fastuos şi trufaş, nemaipomenit de bogat, al cărui nume e legat mai ales de reformele, de darurile culturale pe care le-a făcut ţării sale, paralel cu opera patriotică a contimporanului şi rivalului său Matei Basarab al Ţării Româneşti.
O poveste de dragoste a fiicei lui Vasile Lupu, Domniţa Ruxandra, cuminte, instruită, frumoasă ca Ileana Cosînzeana, fiică iubitoare, iubită de toţi, peţită de floarea tineretului ţărilor vecine: Polonia, Transilvania, Valahia, Ucraina, şi pe care în ambiţia şi mîndria lui, duse pînă la îngîmfare, — Vasile Vodă Lupu nu voia s-o mărite decît cu un fiu de rege sau de împărat, ca să o vadă regina sau chiar împărăteasă. Născuta în purpură, trăind o copilărie de vis şi o tinereţe în care visul ei de dragoste abia împlinit se sfârşeşte dramatic — soţul ei cade pe cîmpul de luptă, ea însăşi avea să cadă spre sfîrşitul vieţii subt securea care îi va desprinde de trup frumosul cap bălai, cu părul lung pînă la glezne, întocmai ca cel al Ilenei din poveste.
Cititorii vor urmări cu un viu interes peripeţiile acestei tinere vieţi, dintr-o epocă înfloritoare a Moldovei lui Ştefan cel Mare.
Autoarea ştie să ţină încordată atenţia lectorului, purtîndu-l de la dragostea curată a Domniţei neprihănite, de la viaţa idilică a Curţii Domneşti de la Iaşi, la vremurile de restrişte ale războiului cu cazacii, ale năvălirii tătarilor, care pustiesc Moldova omorîndu-i locuitorii ori luîndu-i robi pentru răscumpărare, dînd foc tîrgurilor şi satelor, ducînd peste hotare bogăţiile ţării. De asemeni, ne sînt înfăţişate apoi vremile grele, cu schimbările de Domni şi sărăcia care au urmat epocii de aur, de fast bizantin a lui Vasile Lupu, acela căruia îi datorăm comoara de piatră dantelată a bisericii celor Trei Ierarhi.
Cu „Domniţa Ruxandra" Elvira Bogdan face nu numai o operă de imaginaţie pasionantă ca un roman medieval, dar şi o lecţie de istorie, a noastră şi a vecinilor noştri, înşiruire de pagini de cronicar, instructive, captivante, scrise cu un vocabular pitoresc, într-o legănare a frazei asemănătoare celor scrise de evocatorii de seamă ai trecutului nostru.
Personagiile sînt măiestrit reliefate; de la ţinuta hieratică a Domnitorului cu ambiţii de Basileu bizantin, pînă la graţia Doamnelor, Domniţelor si Jupuitelor, pînă la cavalerismul peţitorilor şi impetuozitatea leonină a hatmanului Ucrainei Hmielniţky şi vitejia unită cu un suflet romantic a fiului său Timuș, cuceritorul inimii şi a dragostei pînă dincolo de moarte a Ruxandrei, oamenii de atunci trăiesc — subt pana măiastră a Elvirei Bogdan — viaţa, lor vie, amestec de sălbăticie şi rafinament, de sentimente duse pînă la exces, de devotamente rare şi iubire nemărginită, ori cu izbucniri de răzbunări sălbatice, cum e cazul nobilului leah, prinţul Wisznowieţky, care iubeşte pe Ruxandra pînă la adorare şi respins de ea se răzbună cu cruzime peste zeci de ani, poruncind oamenilor săi să-i taie capul cu toporul.
Roman istoric, roman de dragoste, roman de aventuri, roman de analiză psihologică, „Domniţa Ruxandra" conţine toate elementele necesare să capteze interesul publicului cititor, să-l pasioneze.
Autoarea vădeşte şi calităţi de dramaturg, momentele sînt dialogate cu nerv, găsim lovituri de teatru, surprize, cum e de pildă marea scenă a explicaţiei între Voievod şi Ruxandra, cînd Voievodul se duce la Curtea ginerelui său Timuș Hmielniţky, fiul lui Bogdan, hatmanul Ucrainei, să-i ceară ajutor să-şi recapete Tronul de la Iaşi, uzurpat de boierul Gheorghe Ştefan.
Ruxandra se împotriveşte acestei intervenţii. Ea nu vrea să se despartă de tînărul ei soţ adorat ca să-l vadă plecat pe cîmpul de bătaie, nu vrea ca Moldova să fie pustiită de un nou război. Tatăl ei a domnit destul... E prea bătrîn ca să-l mai poarte trufia măririlor. Ruxandra oferă ospitalitatea cea mai largă în oraşul de Scaun al soţului ei, lui Vasile Lupu şi credincioşilor săi. Dar orgoliosul Domnitor nu vrea să renunţe la planurile sale. Scena acestei neînţelegeri merge crescînd şi e admirabila ca noutate a temei şi vigoare a replicii.
Parafrazînd dorinţa lui Terpessicius care cerea Elvirei Bogdan un roman, o vom întreba la rîndul nostru:
— Pe cînd o piesă de teatru ?
Acad. VICTOR EFTIMIU 31 august, 1969
Prefață la romanul Domniţa Ruxandra
Scriind, cu elogiile cuvenite, despre „Talismanul de safir", carte de povestiri istorice pentru tineret a Elvirei Bogdan, eminentul nostru critic Perpessicius îşi încheie astfel recenzia din „Gazeta literara": „Şi mă întreb: cînd se va hotărî autoarea să treacă la roman?"
La acest îndemn, Elvira Bogdan a răspuns prompt dăruindu-ne cartea „Domniţa Ruxandra", un roman istoric, pasionant ca o poveste cu haiduci şi ca un basm, ce se desfăşoară într-un decor de feerie suavă şi tragică în acelaşi timp, o frescă din liniştita, apoi atît de tulburata Domnie a lui Vasile Lupu, bunul gospodar, Domnitorul Moldovei, prinţ de Renaştere, fastuos şi trufaş, nemaipomenit de bogat, al cărui nume e legat mai ales de reformele, de darurile culturale pe care le-a făcut ţării sale, paralel cu opera patriotică a contimporanului şi rivalului său Matei Basarab al Ţării Româneşti.
O poveste de dragoste a fiicei lui Vasile Lupu, Domniţa Ruxandra, cuminte, instruită, frumoasă ca Ileana Cosînzeana, fiică iubitoare, iubită de toţi, peţită de floarea tineretului ţărilor vecine: Polonia, Transilvania, Valahia, Ucraina, şi pe care în ambiţia şi mîndria lui, duse pînă la îngîmfare, — Vasile Vodă Lupu nu voia s-o mărite decît cu un fiu de rege sau de împărat, ca să o vadă regina sau chiar împărăteasă. Născuta în purpură, trăind o copilărie de vis şi o tinereţe în care visul ei de dragoste abia împlinit se sfârşeşte dramatic — soţul ei cade pe cîmpul de luptă, ea însăşi avea să cadă spre sfîrşitul vieţii subt securea care îi va desprinde de trup frumosul cap bălai, cu părul lung pînă la glezne, întocmai ca cel al Ilenei din poveste.
Cititorii vor urmări cu un viu interes peripeţiile acestei tinere vieţi, dintr-o epocă înfloritoare a Moldovei lui Ştefan cel Mare.
Autoarea ştie să ţină încordată atenţia lectorului, purtîndu-l de la dragostea curată a Domniţei neprihănite, de la viaţa idilică a Curţii Domneşti de la Iaşi, la vremurile de restrişte ale războiului cu cazacii, ale năvălirii tătarilor, care pustiesc Moldova omorîndu-i locuitorii ori luîndu-i robi pentru răscumpărare, dînd foc tîrgurilor şi satelor, ducînd peste hotare bogăţiile ţării. De asemeni, ne sînt înfăţişate apoi vremile grele, cu schimbările de Domni şi sărăcia care au urmat epocii de aur, de fast bizantin a lui Vasile Lupu, acela căruia îi datorăm comoara de piatră dantelată a bisericii celor Trei Ierarhi.
Cu „Domniţa Ruxandra" Elvira Bogdan face nu numai o operă de imaginaţie pasionantă ca un roman medieval, dar şi o lecţie de istorie, a noastră şi a vecinilor noştri, înşiruire de pagini de cronicar, instructive, captivante, scrise cu un vocabular pitoresc, într-o legănare a frazei asemănătoare celor scrise de evocatorii de seamă ai trecutului nostru.
Personagiile sînt măiestrit reliefate; de la ţinuta hieratică a Domnitorului cu ambiţii de Basileu bizantin, pînă la graţia Doamnelor, Domniţelor si Jupuitelor, pînă la cavalerismul peţitorilor şi impetuozitatea leonină a hatmanului Ucrainei Hmielniţky şi vitejia unită cu un suflet romantic a fiului său Timuș, cuceritorul inimii şi a dragostei pînă dincolo de moarte a Ruxandrei, oamenii de atunci trăiesc — subt pana măiastră a Elvirei Bogdan — viaţa, lor vie, amestec de sălbăticie şi rafinament, de sentimente duse pînă la exces, de devotamente rare şi iubire nemărginită, ori cu izbucniri de răzbunări sălbatice, cum e cazul nobilului leah, prinţul Wisznowieţky, care iubeşte pe Ruxandra pînă la adorare şi respins de ea se răzbună cu cruzime peste zeci de ani, poruncind oamenilor săi să-i taie capul cu toporul.
Roman istoric, roman de dragoste, roman de aventuri, roman de analiză psihologică, „Domniţa Ruxandra" conţine toate elementele necesare să capteze interesul publicului cititor, să-l pasioneze.
Autoarea vădeşte şi calităţi de dramaturg, momentele sînt dialogate cu nerv, găsim lovituri de teatru, surprize, cum e de pildă marea scenă a explicaţiei între Voievod şi Ruxandra, cînd Voievodul se duce la Curtea ginerelui său Timuș Hmielniţky, fiul lui Bogdan, hatmanul Ucrainei, să-i ceară ajutor să-şi recapete Tronul de la Iaşi, uzurpat de boierul Gheorghe Ştefan.
Ruxandra se împotriveşte acestei intervenţii. Ea nu vrea să se despartă de tînărul ei soţ adorat ca să-l vadă plecat pe cîmpul de bătaie, nu vrea ca Moldova să fie pustiită de un nou război. Tatăl ei a domnit destul... E prea bătrîn ca să-l mai poarte trufia măririlor. Ruxandra oferă ospitalitatea cea mai largă în oraşul de Scaun al soţului ei, lui Vasile Lupu şi credincioşilor săi. Dar orgoliosul Domnitor nu vrea să renunţe la planurile sale. Scena acestei neînţelegeri merge crescînd şi e admirabila ca noutate a temei şi vigoare a replicii.
Parafrazînd dorinţa lui Terpessicius care cerea Elvirei Bogdan un roman, o vom întreba la rîndul nostru:
— Pe cînd o piesă de teatru ?
Acad. VICTOR EFTIMIU 31 august, 1969
Post a Comment