Baltagul de Mihail Sadoveanu - carte online

Citeste online cartea "Baltagul" scrisa de scriitorul roman Mihail Sadoveanu. Citeste cartea electronica: "Baltagul" disponibila in biblioteca noastra online.


Titlu: Baltagul
Autor: Mihail Sadoveanu
Categoria: Literatura Romana
Editura: EDITURA MIHAIL SADOVEANU
Anul aparitiei: 2013
Traducere: Irina Horea
Tip coperta: Cartonata
Numar pagini: 210

Cumpara

Prezentare: Baltagul este un roman scris de Mihail Sadoveanu. Opera aparține speciei romanului, este structurată în capitole și scrisă în proză. A fost publicată în noiembrie 1930. Romanul a fost scris în numai 17 zile și este compus din 16 capitole. Sursa de inspirație a romanului a fost balada populară „Miorița” din care preia tema, motivele, conflictul, discursul epic simplu și concepția asupra morții. Autorul se inspiră și din alte balade: Salga - din care preia ideea de împlinire a dreptății ce domină faptele eroinei; Dolca - preia legătura dintre om și animalul credincios. Romanul este considerat ca fiind o monografie a satului prezentând aspecte ale firii omului de la sat, tradițiile și obiceiurile românești: la botez, nuntă, și înmormântare. Datele din roman sunt un prilej pentru autor pentru a zugrăvi atmosfera epocii, tradițiile.


Despre Mihail Sadoveanu
Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian), precum și o ultimă fază care corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.


fragment
Soarele batea de catra amiaza de pe tancul Magurii. Ridicand ochii si clipind, Vitoriei i se paru ca brazii sunt mai negri decat de obicei. Dar asta era o parere, caci sub soare lunecau palcuri de nouri alburii. Vremea era calduta si abia adia vantul aducand in ograda, ca pe niste fluturi tarzii, cele din urma frunze de salcie si mesteacan. Se auzira pe drumusor talanci cunoscute. Venea Mitrea argatul cu cardisorul de oi si cu cele doua vaci. Vitoria il auzi racnind si suduind incurcat asa cum ii era obiceiul, pe cand vara animalele in tarcurile lor pe poarta din fundul gospodariei spre munte. Lasand la o parte furca, femeia cheama cu glas cantat:
— Minodora, fata hai!
— Aud, mamuca, raspunse fata din sandramaua din dosul casei de sub paretele de la miazanoapte.
— Lasa, fata, fosalaii si cauta si de altele. Vad ca vine argatul inainte de vreme. Trebuie sa se fi intamplat ceva. Fata se arata sprintena, cu camasa alba si catrinta neagra vrastata ros. Purta parul impletit in cununa, fara nici o broboada, dupa randuiala fecioarelor. Era desculta, ciubotelele cu potcoave galbene si cu varful de glant, cumparate de la Gheorgheoi, le tinea numai pentru hori si nunti si pentru drumurile la targ.
— Tie nu ti-i foame? intreba Vitoria oftand si privind parte atintit.
— Nu mi-i foame, raspunse razand fata. La cine te uiti, mamuca? iI vezi pe tata?
— II vad, raspunse nevasta suspinand. Cine stie pe unde va fi fiind, singur si flamand. Da fuga la fantana si ada apa. Atata focul si pune ceaunul de mamaliga. Cauta in cuibare vreo doua oua. Scoate niste branza in scafita. Pentru argat cauta de cea mai iute.
— Indata, mamuca, raspunse fata lepaind prin batatura si smuncind cofa goala de pe fundul ei. Mitrea se strecura in ograda piezis, pe portita vitelor. Era un om fara varsta, scund si cu ochii stersi. Zambea incremenit cu obrazu-i span. Ducea din cand in cand o mana cu gheare in paru-i roscat, buhos si batucit.
— Ce s-a intamplat, Mitre?
— Cum?
— Ce s-a intamplat?
— Nu s-a intamplat nimica.
— Atuncea de ce ai venit asa devreme acasa?
— Ha?
— De ce ai venit asa devreme acasa?
— Apoi am vazut ca pogoara alti oameni din poieni oile si vacile, le-am pogorat si eu. Zice ca are sa vremuiasca.
— Cine spune asta?
— Spun oamenii. Am vazut si eu dumbravencile zburand in carduri spre soare. Se duc de unde-s ele. Dar mai ales m-am uitat la un nour catra Ceahlau. Noura acela-i cu bucluc. De-acu vine iarna. Si eu te poftesc pe dumneata, stapana, sa-mi dai tohoarca si caciula si piele pentru o pareche noua de opinci. De acu-i gata. Intai
are sa viscoleasca, pe urma au sa prinda a urla lupii in fundul rapilor. Mitrea vorbea bolborosit si din fundul gatlejului. Pomenind de iarna si de lupi, se holba fioros. Vitoria simti un fior prin spate. Minodora aseza cofa cu apa la locul ei si incepu a rade.

Mihail Sadoveanu - Baltagul


Vezi ultimele carti adaugate
Autori la inceput
Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, citeste carti, carti electronice, literatura,

Niciun comentariu