Citeste cartea "Adela" de Garabet Ibraileanu

Citeste online cartea roman de dragoste "Adela" scrisa de scriitorul roman Garabet Ibraileanu si publicat de acesta in anul 1933. Romanul de dragoste "Adela" este scris sub forma unor fragmente din jurnalul protagonistului, doctorul Emil Codrescu, acesta ilustrează dragostea unui cvadragenar pentru tânăra Adela.

fragment
Dar fata blondă cu arcul întins, cu corpul încordat ca şi arcul, mi-a rămas în amintire ca o splendidă viziune de artă sau de vis.
Deşi vizitele mele nu erau zilnice, totuşi, când veneam, pe la ceasurile trei; o găseam totdeauna în balcon sau chiar afară din ogradă, pe drum, aşteptându-mă. Uneori venea ea la mine (însoţită de domnul M...), călare pe calul ei negru, cu bustul înalt în rochia lungă, a cărei trenă — după ce se cobora de pe cal — o ţinea ridicată cu un gest de grande-dame plin de graţie şi comic pentru cei cincisprezece ani ai ei.
Omul aproape cărunt şi fetiţa cu păr de aur formau grupul cel mai original din lume. La masă stătea lângă mine şi mă bo¬scorodea mereu că nu mănânc. („Fiindcă fumezi toată ziua!”) Când jucam şah cu domnul M..., ea era întotdeauna personajul al treilea în jurul măsuţei. Chiar şi la adunările unde erau invitate familii de prin împrejurimi, fetiţa înaltă stătea tot cu mine, cât îi permitea stricta politeţe datorită altora. Odată, ca s-o necăjesc, i-am spus că m-a părăsit pentru un tânăr care părea că o admiră mult. „Vrei să-i spun că nu-l pot suferi? Vrei? Spune!” N-am mai glumit. Cu temperamentul ei excesiv, era în stare să dea şi acest spectacol. Seara, la masa dată invitaţilor, cu mişcări intenţionat încete, ca să nu treacă neobservate, a luat o prăjitură, a tăiat-o în două şi mi-a dat o jumătate mie. Când am întrebat-o pe urmă pentru ce a făcut „în public” un gest atât de neobişnuit: „Ca să arăt proştilor că eşti prietenul meu”.
Dar am avut cu ea şi altercaţii. Îi vorbeam adesea de viitor şi, fireşte, şi de vremea când o să aibă o familie. Ea tăcea. Dar într-o zi mi-a răspuns, supărată, părăsind respectul pe care mi-l arăta întotdeauna:
— De ce vrei mereu să mă măriţi?
— Nu vreau eu, dar toate fetele se mărită.
— Ei! exclamă ea scurt, făcând un gest de impacienţă cu capul, cu nasul şi cu buzele.
Altă dată — era în vacanţa a doua — rugându-mă să mai stau, şi eu răspunzându-i că nu pot, mi-a spus cu ochii aspri:
— Desigur, ce importanţă am eu pentru mata?
— Ce importanţă? Nu mai suntem prieteni? Şi, renunţând la plecare, am îmbunat-o şi am împăcat-o complet. Cu o zi înainte de a pleca, spunându-i în cursul unei convorbiri cuvintele: „Când o să fii mare”, ea mă întrerupse bătăios:
— Sunt mare. Nu mai sunt copil. Crezi că dacă n-am avut no¬roc să mă nasc cu părul brumat...
— Nu m-am născut cu părul sur. Întreabă pe doamna M…
Dar nu-i vorba de asta. Eşti minoră încă. Mai ai de crescut.
— N-am să mai cresc! Nu vezi ce înaltă sunt? Crezi că eşti mai înalt decât mine?
— Cred.
— Hai la oglindă... Ei, vezi?
— Da, văd, eşti foarte frumoasă, dar eşti mică. Abia îmi ajungi la umăr.
— Nu-i adevărat! Sunt cât mata... în sfârşit, aproape. O fe¬meie nici nu trebuie să fie înaltă ca un bărbat.
Apoi dispăru o clipă în altă odaie şi se întoarse cu părul pudrat.
— Ei, acuma ce mai zici?
— Zic că eşti mică. Dar să ştii că-ţi şade bine, tot atât de bine ca şi cu beteala de sub pudră. (Cu părul nins, stropit de aurul de sub pudră, era în adevăr de o frumuseţe rară — portretul ei realizat de fantezia preţioasă a unui pictor înamorat.) Vai de prinţul care o să cadă fulgerat...
— Prinţii nu cad fulgeraţi de „copii”!
Adela avea dreptate. Mă contraziceam. Am schimbat vorba.

"Adela" de Garabet Ibraileanu

Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, carti electronice, literatura,