Costache Negruzzi
Constantin (Costache) Negruzzi (n. 1808, satul Hermeziu, judeÈ›ul IaÈ™i – d. 24 august 1868) a fost un om politic È™i scriitor român din perioada paÈ™optistă.
Născut în Trifeștii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iași, este fiul lui Dinu Negruzzi, de origine răzășească, ajuns boiernaș în rang de paharnic, și al Sofiei Hermeziu. Și-a început învățătura în greaca cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iași, iar românește învăță singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum însuși mărturisește într-un articol intitulat Cum am învățat românește, foarte interesant pentru detaliile pe care le dă asupra metodelor întrebuințate de profesorii din acea vreme.
Izbucnind revoluția din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chișinău face cunoștință cu poetul rus Pușkin, care-i deșteaptă gustul pentru literatură și cu un emigrant francez de la care ia lecții de limba și literatura franceză. Din această perioadă datează primele sale încercări literare: Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822.
Dupa moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viața politică, cum făceau toți fiii de boieri pe atunci.
În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), și câteva nuvele, care făcură mult efect. Îndemnat de scrierile patrioților de peste munți, studiază istoria și dădu la lumină Aprodul Purice ca un fel de protestare indirectă la adresa domnului și boierilor din timpul său.
Ales, în 1837, deputat de Iași în Obșteasca obișnuită adunare, instituită de Regulamentul Organic, apoi ca funcționar superior, și ca director al teatrului (alături de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri), se arată pătruns de idei liberale și doritor de progres. În 1840 este ales primar al orașului Iași.
Negruzzi nu ia parte la mișcarea din 1848 și mult timp rămâne retras din afacerile statului, reintrând mai târziu ca judecător, membru în Divanul domnesc (1857) și apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanțelor, deputat și epitrop la Sf. Spiridon.
Se stinge din viață la 24 august 1868, și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi.
sursa: Wikipedia
COSTACHE NEGRUZZI - OPERE
Anectot istoric in versuri
Aprodul Purice ( 1837)
Naratiune istorica
Sobieski si romanii ( 1845)
Nuvela istorica
Alexandru Lapusneanul (1840)
Nuvele
Fiziologia provintialului ( 1840)
Toderica ( 1844)
Opere literare
Cum am invatat romaneste (1837)
Zoe ( 1837)
Negru pe alb. Scrisori la un prieten (1837)
Riga Poloniei si Printul Moldaviei (1839)
Un poet necunoscut (1839)
Cantec vechi ( 1843)
Pacatele tineretelor ( 1857)
Flora romana ( 1967)
Piese de teatru
Doi tarani si cinci carlani ( 1849)
Carantina de Scribe si Mazeres ( 1851)
Muza de la Burdujani a lui Th. Leclercq ( 1851).
Povestire
O alergare de cai (1840 )
Scrieri
Au mai patit-o si altii (1839)
Potopul (1839)
La Maria ( 1839)
Născut în Trifeștii Vechi (astăzi Hermeziu), din apropierea Prutului, lângă Iași, este fiul lui Dinu Negruzzi, de origine răzășească, ajuns boiernaș în rang de paharnic, și al Sofiei Hermeziu. Și-a început învățătura în greaca cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iași, iar românește învăță singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum însuși mărturisește într-un articol intitulat Cum am învățat românește, foarte interesant pentru detaliile pe care le dă asupra metodelor întrebuințate de profesorii din acea vreme.
Izbucnind revoluția din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chișinău face cunoștință cu poetul rus Pușkin, care-i deșteaptă gustul pentru literatură și cu un emigrant francez de la care ia lecții de limba și literatura franceză. Din această perioadă datează primele sale încercări literare: Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822.
Dupa moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viața politică, cum făceau toți fiii de boieri pe atunci.
În acest timp publică câteva traduceri de poezii (Mnemon de Voltaire, Prostia Elenei de Marmontel), și câteva nuvele, care făcură mult efect. Îndemnat de scrierile patrioților de peste munți, studiază istoria și dădu la lumină Aprodul Purice ca un fel de protestare indirectă la adresa domnului și boierilor din timpul său.
Ales, în 1837, deputat de Iași în Obșteasca obișnuită adunare, instituită de Regulamentul Organic, apoi ca funcționar superior, și ca director al teatrului (alături de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri), se arată pătruns de idei liberale și doritor de progres. În 1840 este ales primar al orașului Iași.
Negruzzi nu ia parte la mișcarea din 1848 și mult timp rămâne retras din afacerile statului, reintrând mai târziu ca judecător, membru în Divanul domnesc (1857) și apoi, sub domnia lui Cuza, ca director al departamentului finanțelor, deputat și epitrop la Sf. Spiridon.
Se stinge din viață la 24 august 1868, și este înmormântat în cimitirul bisericii din Trifeștii Vechi.
sursa: Wikipedia
COSTACHE NEGRUZZI - OPERE
Anectot istoric in versuri
Aprodul Purice ( 1837)
Naratiune istorica
Sobieski si romanii ( 1845)
Nuvela istorica
Alexandru Lapusneanul (1840)
Nuvele
Fiziologia provintialului ( 1840)
Toderica ( 1844)
Opere literare
Cum am invatat romaneste (1837)
Zoe ( 1837)
Negru pe alb. Scrisori la un prieten (1837)
Riga Poloniei si Printul Moldaviei (1839)
Un poet necunoscut (1839)
Cantec vechi ( 1843)
Pacatele tineretelor ( 1857)
Flora romana ( 1967)
Piese de teatru
Doi tarani si cinci carlani ( 1849)
Carantina de Scribe si Mazeres ( 1851)
Muza de la Burdujani a lui Th. Leclercq ( 1851).
Povestire
O alergare de cai (1840 )
Scrieri
Au mai patit-o si altii (1839)
Potopul (1839)
La Maria ( 1839)
Post a Comment