Citeste online cartea Enigma Otiliei de George Calinescu
Citeste online cartea "Enigma Otiliei" scrisa de scriitorul roman George Calinescu. Citeste cartea electronica: "Enigma Otiliei" disponibila in biblioteca noastra online.
Citeste si
Citeste cartea Bietul Ioanide de George Calinescu
Citeste cartea Istoria literaturii romane de George Calinescu
Citeste cartea Viata si opera lui Ion Creanga de George Calinescu
Citeste cartea "Cartea nuntii" de George Calinescu
Daca doriti sa cumparati cartea in format clasic, o puteti face din libraria Libris.RO. Pretul ei este 12.6 lei.
Titlu: Enigma Otiliei
Autor: George Calinescu
Editura: HERRA
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 480
Cumpara
Prezentare: Enigma Otiliei este un roman de tip balzacian scris de George Călinescu în anul 1938.
"Enigma Otiliei nu te angajeaza afectiv, nu te absoarbe intr-o alta realitate, care sa anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuza, te farmeca, te subjuga estetic, iti da o placere pur intelectuala, gratuita, ludica [...]“ - I. Negoitescu
Despre George Calinescu
George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.
fragment
Doctorul ingalbeni si mai tare la solemnitatea propriilor lui cuvinte si stranse puternic mainile copilului, spre a-i ocroti izbucnirea. Dar vestea era prea tare pentru experienta sufleteasca a lui Felix. El intelese doar atat, ca ceva foarte neobisnuit se petrece in casa, si lasa capul in jos. Doctorul continua:
— Maine, cand te duci la scoala, spune domnului institutor ca n-ai sa mai vii. Vei merge intr-un pensionat.
Toata noaptea, Felix fu chinuit de o agitatie nemaiavuta, care-i sfarama somnul. Nu era nici durere propriu-zisa, nici frica, ci acel zbucium al necunoscutului pe care-l ai in noaptea dinaintea plecarii pentru totdeauna intr-o tara indepartata. A doua zi intra in clasa cu mana indoliata si se aseza in banca cu pelerina pe el, in asteptarea numai a institutorului.
— A murit mama mea, explica el colegului de banca, intrigat.
— A murit mama ta? se mira acela ca de un eveniment onorabil.
— Da.
— Lui Sima i-a murit mama lui! striga pitigaiat colegul catre clasa.
Copiii se stransera in jurul lui Felix, privindu-l cu mare curiozitate.
— Si acuma nu mai vii la scoala?
— Nu.
Copiii erau prea mici, ca sa incerce vreun sentiment de compatimire. Ei erau doar izbiti de acest privilegiu al lui Felix de a nu mai veni la scoala. Cand intra institutorul, un om de treaba, stors la fata, care-si ridica mereu pantalonii prea lungi, copiii il lamurira neintrebati.
— Domnule, lui Sima i-a murit mama lui!
Institutorul isi impreuna mainile sincer emotionat si se apropie de banca lui Felix, in vreme ce copiii, in loc sa se duca la locul lor, facusera cerc in jurul bancii eroului.
— Ce spui?! Bietul baiat! Ce nenorocire! Si acum nu mai vii la noi?
— Nu.
— Imi pare foarte rau. Ce nenorocire!
Lui Sima, privirile acestea respectuoase ale tuturor ii alterara sentimentul de tristete, care sta nelamurit in adanc, si i-l prefacu intr-un soi de mandrie de a fi obiectul de atentie al lumii.
Institutorul il mangaie.
— Poate ca te asteapta tatal tau. Sa-i spui domnului doctor Sima ca regret foarte mult. Asa, draguta! +i institutorul intinse mana lui Felix si-l conduse cu atentie la usa, cum conduci un paralitic. Copiii urmarira pe Felix cu o admiratie nemaipomenita, fara umbra de durere. Felix insusi ii privi mut, atat de cuprins de noutatea situatiei lui, incat acest sentiment nu avea nici un nume.
Abia cu cativa ani mai tarziu, vazand pe alti colegi trecand pe drum cu mamele lor, Felix incepu sa mediteze asupra sentimentului care nu se nascuse, fiind intrerupt la o varsta nepasatoare. Cu fotografia mamei sale inainte, el incerca sa reconstruiasca un sentiment pierdut, interpretand vechi amintiri:
din pacate, era prea tarziu. Fotografia ramanea a unei fiinte indepartate, pe care abia o cunoscuse.
La internat colegii nu vorbeau despre femei decat cu rasete indecente si cu mister, iar slugile, singurele fiinte de gen feminin pe care le intalnea pe aproape, aveau vorba muscatoare si luatoare in ras. Pentru intaia oara Felix era prins de brat cu atata familiaritate de o fata si pentru intaia oara, luand act de izbucnirea unei simtiri pana atunci latente, incerca si acul geloziei, vazand cum Otilia generalizeaza tratamentul.
Zarurile zornaiau pe masa intre cele patru capete stranse in jurul luminii de lampa. Jucatorii emiteau numai scurte exclamatii tehnice, mos Costache radea doar in favoarea castigatorului, iar Aurica privea nemiscata cu fata intre palme, aruncand cate o ochire si la Felix. In fata batranului se afla o chesea de tutun, din care acesta apuca mereu, facand tigari de mana, pe care le lipea scotand foarte tare limba afara si bulbucandu-si si mai rau ochii. Fabricatele le strangea apoi intr-o mare cutie de tabla. Pe masa se mai vedeau la o parte un morman de carti de joc, de unde se putea deduce ca tablele reprezentau doar o distractie trecatoare, de antrenament. Trecusera peste doua ore de incordare monotona de cand Felix fusese uitat acolo si nimeni nu se misca de la masa. }ntr-un tarziu, Pascalopol lovi zarurile definitiv in semn de incheiere si se lasa, respirand tare, pe speteaza scaunului.
— Cocoana Aglae, eu zic sa trecem la carti!
George Calinescu - Enigma Otiliei
Vezi ultimele carti adaugate
Autori la inceput
Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, citeste carti, carti electronice, literatura,
Citeste si
Citeste cartea Bietul Ioanide de George Calinescu
Citeste cartea Istoria literaturii romane de George Calinescu
Citeste cartea Viata si opera lui Ion Creanga de George Calinescu
Citeste cartea "Cartea nuntii" de George Calinescu
Daca doriti sa cumparati cartea in format clasic, o puteti face din libraria Libris.RO. Pretul ei este 12.6 lei.
Autor: George Calinescu
Editura: HERRA
Anul aparitiei: 2010
Numar pagini: 480
Cumpara
Prezentare: Enigma Otiliei este un roman de tip balzacian scris de George Călinescu în anul 1938.
"Enigma Otiliei nu te angajeaza afectiv, nu te absoarbe intr-o alta realitate, care sa anuleze pe a ta proprie, ci te atrage, te amuza, te farmeca, te subjuga estetic, iti da o placere pur intelectuala, gratuita, ludica [...]“ - I. Negoitescu
Despre George Calinescu
George Călinescu (n. 19 iunie 1899, București — d. 12 martie 1965, Otopeni ) a fost critic, istoric literar, scriitor, publicist, academician român, personalitate enciclopedică a culturii și literaturii române, de orientare, după unii critici, clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semnează întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu, după o modă destul de răspândită în perioada interbelică.
fragment
Doctorul ingalbeni si mai tare la solemnitatea propriilor lui cuvinte si stranse puternic mainile copilului, spre a-i ocroti izbucnirea. Dar vestea era prea tare pentru experienta sufleteasca a lui Felix. El intelese doar atat, ca ceva foarte neobisnuit se petrece in casa, si lasa capul in jos. Doctorul continua:
— Maine, cand te duci la scoala, spune domnului institutor ca n-ai sa mai vii. Vei merge intr-un pensionat.
Toata noaptea, Felix fu chinuit de o agitatie nemaiavuta, care-i sfarama somnul. Nu era nici durere propriu-zisa, nici frica, ci acel zbucium al necunoscutului pe care-l ai in noaptea dinaintea plecarii pentru totdeauna intr-o tara indepartata. A doua zi intra in clasa cu mana indoliata si se aseza in banca cu pelerina pe el, in asteptarea numai a institutorului.
— A murit mama mea, explica el colegului de banca, intrigat.
— A murit mama ta? se mira acela ca de un eveniment onorabil.
— Da.
— Lui Sima i-a murit mama lui! striga pitigaiat colegul catre clasa.
Copiii se stransera in jurul lui Felix, privindu-l cu mare curiozitate.
— Si acuma nu mai vii la scoala?
— Nu.
Copiii erau prea mici, ca sa incerce vreun sentiment de compatimire. Ei erau doar izbiti de acest privilegiu al lui Felix de a nu mai veni la scoala. Cand intra institutorul, un om de treaba, stors la fata, care-si ridica mereu pantalonii prea lungi, copiii il lamurira neintrebati.
— Domnule, lui Sima i-a murit mama lui!
Institutorul isi impreuna mainile sincer emotionat si se apropie de banca lui Felix, in vreme ce copiii, in loc sa se duca la locul lor, facusera cerc in jurul bancii eroului.
— Ce spui?! Bietul baiat! Ce nenorocire! Si acum nu mai vii la noi?
— Nu.
— Imi pare foarte rau. Ce nenorocire!
Lui Sima, privirile acestea respectuoase ale tuturor ii alterara sentimentul de tristete, care sta nelamurit in adanc, si i-l prefacu intr-un soi de mandrie de a fi obiectul de atentie al lumii.
Institutorul il mangaie.
— Poate ca te asteapta tatal tau. Sa-i spui domnului doctor Sima ca regret foarte mult. Asa, draguta! +i institutorul intinse mana lui Felix si-l conduse cu atentie la usa, cum conduci un paralitic. Copiii urmarira pe Felix cu o admiratie nemaipomenita, fara umbra de durere. Felix insusi ii privi mut, atat de cuprins de noutatea situatiei lui, incat acest sentiment nu avea nici un nume.
Abia cu cativa ani mai tarziu, vazand pe alti colegi trecand pe drum cu mamele lor, Felix incepu sa mediteze asupra sentimentului care nu se nascuse, fiind intrerupt la o varsta nepasatoare. Cu fotografia mamei sale inainte, el incerca sa reconstruiasca un sentiment pierdut, interpretand vechi amintiri:
din pacate, era prea tarziu. Fotografia ramanea a unei fiinte indepartate, pe care abia o cunoscuse.
La internat colegii nu vorbeau despre femei decat cu rasete indecente si cu mister, iar slugile, singurele fiinte de gen feminin pe care le intalnea pe aproape, aveau vorba muscatoare si luatoare in ras. Pentru intaia oara Felix era prins de brat cu atata familiaritate de o fata si pentru intaia oara, luand act de izbucnirea unei simtiri pana atunci latente, incerca si acul geloziei, vazand cum Otilia generalizeaza tratamentul.
Zarurile zornaiau pe masa intre cele patru capete stranse in jurul luminii de lampa. Jucatorii emiteau numai scurte exclamatii tehnice, mos Costache radea doar in favoarea castigatorului, iar Aurica privea nemiscata cu fata intre palme, aruncand cate o ochire si la Felix. In fata batranului se afla o chesea de tutun, din care acesta apuca mereu, facand tigari de mana, pe care le lipea scotand foarte tare limba afara si bulbucandu-si si mai rau ochii. Fabricatele le strangea apoi intr-o mare cutie de tabla. Pe masa se mai vedeau la o parte un morman de carti de joc, de unde se putea deduce ca tablele reprezentau doar o distractie trecatoare, de antrenament. Trecusera peste doua ore de incordare monotona de cand Felix fusese uitat acolo si nimeni nu se misca de la masa. }ntr-un tarziu, Pascalopol lovi zarurile definitiv in semn de incheiere si se lasa, respirand tare, pe speteaza scaunului.
— Cocoana Aglae, eu zic sa trecem la carti!
George Calinescu - Enigma Otiliei
Vezi ultimele carti adaugate
Autori la inceput
Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, citeste carti, carti electronice, literatura,
Post a Comment