Citeste online "O scrisoare pierduta" de I. L. Caragiale

Cititi online cartea "O scrisoare pierduta" scrisa de marele scriitor roman Ion Luca Caragiale.

Citeste si
Citeste cartea "Conu Leonida fata cu reactiunea" de I. L. Caragiale
Citeste cartea "O noapte furtunoasa" de I. L. Caragiale
Citeste cartea "Napasta" de I. L. Caragiale
Citeste online "La hanul lui Manjoala" de I. L. Caragiale
Citeste online "Istoria se repeta" de I. L. Caragiale
Citeste cartea "D'ale carnavalului" de I. L. Caragiale





Despre "O scrisoare pierdută"
Rezumat: Cetăţeanul turmentat găseşte o scrisoare de amor a lui Tipătescu către Zoe, soţia lui Trahanache (preşedintele Comitetului electoral şi a numeroase comitete şi comisii). Caţavencu (ziarist de scandal şi adversar politic) îi sustrage scrisoarea şi iniţiază un şantaj. Pentru a salva onoarea lui Zoe şi respectul lui Trahanache, Tipătescu decide să sprijine candidatura lui Caţavencu (ca deputat) în schimbul scrisorii. Scrisoarea este regăsită de proprietarul ei graţie aceluiaşi Cetăţean turmentat. Dar prefectul Tipătescu trebuie din nou să renunţe la candidatură în dauna unui necunoscut propus de partid (de la Centru). Finalul marchează alegerea cu unanimitate a lui Agamemnon Dandanache.
Tipătescu trebuie să conchidă (ca şi Trahanache) că trăiesc într-o lume fără principii.
Sursa de inspiraţie



Lacan a scris deja despre scrisoarea furată din nuvela cu acelaşi nume (The Purloined Letter) a lui Poe. El consideră scrisoarea cu pricina o metaforă pentru inconştient şi dorinţele ascunse. Peripeţiile acestei scrisori a lui Poe s-ar putea să-l fi inspirat pe Caragiale care citise şi tradusese din scriitorul american. El poate cel mult să dezvăluie inconştientul acestui popor, ansamblul său de credinţe obscure.
Acestea sunt supoziţii. În mod cert ceea ce a simţit enorm şi văzut monstruos (aici ca şi aiurea) a fost atotputernicia situaţiei asupra indivizilor. Îi urmărim pe cei mai puternici oameni (Tipătescu şi Trahanache) dintr-un orăşel de munte care se văd prizonieri ai situaţiei şi trebuie să-şi schimbe comportamentul de vreo trei ori pe parcursul piesei pentru că optica s-a schimbat. Sigur că în această schimbare de optică intervine şi raportul între oraşul de munte şi „centrul” care are propriile sale directive. Deloc paradoxal faptul că acest centru a decis tot în virtutea unei situaţii delicate care conţine o scrisoare şi nişte persoane sus-puse.

Spectacolul teatral diferă de lectură prin aceea că îţi impune ritmul şi durata în care să asimilezi conţinutul. Cu alte cuvinte – creează o situaţie. Personajele din triunghiul Tipătescu, Zoe, Trahanache au luptat şi ei ca să-şi facă o situaţie şi se aşteaptă ca ceilalţi să asiste la „încoronarea” lor la fel de pasivi ca spectatorii unei piese. De alfel repetarea expresiei „să vezi comedie” de către Trahanache punctează exact transformarea lor în actori, obligaţi să joace diferite roluri în funcţie de dorinţa celui care posedă scrisoarea pierdută. Pentru cei care nu au încă o situaţie scrisoarea scoate în evidenţă dorinţa de parvenire. Pristanda este dispus să treacă în tabăra lui Caţavencu, Caţavencu vrea să fie susţinut de fostul său duşman, Farfuridi şi Brînzovenescu rămîn fideli numelor lor şi vor o fărîmă din ospăţ iar Dandanache se dovedeşte mai machiavelic decît Caţavencu pentu că nu a înapoiat scrisoarea care l-a propulsat în funcţie (Caţavencu era dispus să facă un schimb între scrisoare şi susţinerea politică).
Vitalitatea piesei. După mine regimul comunist a subliniat şi mai mult forţa situaţiei asupra individului (şi în dauna sa) şi a permis perpetuarea comportamentelor caragialeşti. Paradoxal este că piesa „O scrisoare pierdută” continuă să fie de actualitate deşi este ancorată într-un context istoric care a dispărut între timp.
sursa: scribd.com





"O scrisoare pierduta" de I. L. Caragiale





Un comentariu: