Citește cartea "Zori de Zi (Breaking Dawn)" de Stephenie Meyer

Citește online cartea "Zori de Zi (Breaking Dawn)" scrisă de Stephenie Meyer în care autoarea începe cu căsătoria dintre Edward și a Bella. Căsătoria are loc în cadrul unei ceremonii organizate de Alice, Jacob Black se întoarce cu prilejul nunții, și, deși este încă rănit, îi spune Bellei că vrea doar ca ea să fie fericită.

Fragment

    Nimeni nu se uita la tine, imi repetam. Nimeni nu se uita la tine. Nimeni nu se uita la tine.
    Dar, pentru ca nu puteam sa fiu convingatoare cand mint nici macar pe mine insami, trebuia sa verific.
    Cat timp asteptam la unul dintre cele trei semafoare din oras sa se faca verde, m-am uitat cu coltul ochiului in dreapta - in minivan-ul ei Dna Weber se intorsese cu tot corpul in directia mea. Ochii ei au ramas atintiti la mine, si am tresarit, intrebandu-ma de ce nu-si muta privirea sau macar sa para rusinata. Parca inca se considera o gosolanie sa te holbezi la cineva! Regula asta nu se mai aplica la mine?
    Atunci mi-am adus aminte ca geamurile acestea erau asa de inchise la culoare ca ea probabil nu avea nicio idee daca sunt sau nu in masina, cu atat mai mult ca am prins-o ca se uita. Am incercat sa ma relaxez pentru ca in fond, nu se uita la mine, doar la masina.
    Masina mea. Am oftat.
    Am aruncat o privire in stanga si am mormait. Doua persoane stateau inghetate pe trotoar, si erau sa piarda si ocazia de a traversa din cauza uitatului. In spatele lor Dl. Marshall se uita stangaci de dupa rama geamului de la micul lui magazin de suveniruri. Cel putin el nu avea nasul turtit pe geam. Inca.
    Culoarea s-a schimbat in verde, in graba mea ca sa pot scapa, am apasat pedala de acceleratie fara sa ma gandesc – in mod normal asa as fi apasat ca sami pun vechiul Chevy in miscare.
    Motorul maraia asemeni unei pantere iesite la vanatoare, masina a tasnit inainte asa de repede ca mi s-a lipit tot corpul de scaunul negru din piele iar stomacul mi s-a lipit de sira spinarii.
    - Of! Am oftat cat bajbaiam dupa frana. Concentrandu-ma, abia am apasat pe pedala. Masina s-a zdruncinat pana cand nu s-a mai miscat.

    Nu am indrazint sa ma uit in jur la reactii. Daca fusese pana atunci un dubiu despre cine conduce aceasta masina, acum nu mai era cazul. Cu varful pantofului am apasat usor pedala de acceleratie, cam jumatate de milimetru, si masina a inaintat ca o ghiulea din nou.

    Am reusit sa-mi ating tinta, benzinaria. Daca nu era benzina, nu as fi avut nevoie deloc sa vin in oras. Am stat fara o gramada de chestii zilele astea, cum ar fi tartele-Pop sau sireturi, ca sa evit sa petrec timp in public.
    Miscandu-ma ca si cum eram intr-o intrecere, am dat protectia la o parte, am scos capacul, am scanat cardul si am pus pompa in rezervor in cateva secunde. Bineinteles, nu puteam face nimic in privinta numerelor de pe contoar. Se miscau apatic, ca si cum faceau asta doar ca sa ma enerveze pe mine.
    Nu era o zi luminoasa - o zi cu burnita tipica in Forks, Washington – dar tot ma simteam ca si cum un reflector era atintit pe mine, atragand atentia la inelul meu delicat de pe mana stanga. In momente ca acestea, simtind ochii care se uita la mine pe la spate, simteam ca inelul se transforma intr-o reclama luminoasa care spune: Uita-te la mine, uita-te la mine.
    Era prostesc sa fiu asa constienta si stiam. Inafara de tata si de mama, chiar conta ce parere au ceilalti oameni de logodna mea? De masina mea cea noua? De acceptarea misterioasa la un colegiu pe prima mana? De cartea mea de credit lucioasa neagra pe care acum o simteam arzand in buzunar?
    -Da, cui ii pasa ce gandesc? Mormaiam ca pentru mine.
    -Um, domnisoara? Vocea unui barbat ma striga. M-am intors si dupa am regretat ca am facut-o.
    Doi barbati stateau langa un SUV elegant care avea legat de acoperis un caiac nou-nout. Niciunul dintre ei nu se uita la mine; se uitau amandoi la masina.
    Personal, nu am inteles. Dar totusi eram asa de mandra ca pot sa fac distinctie intre simbolurile de la Toyota, Ford si Chevy. Aceasta masina era neagra, lucioasa si draguta, dar doar o masina.
    - Imi cer scuze sa va deranjez, dar im puteti spune si mie ce fel de masina conduceti? M-a intrebat cel mai inalt.
    - Ihm! Mercedes nu?
    - Da! Mi-a spus politicos in timp ce prietenul lui mai mic si-a dat ochii peste cap cand mi-a auzit raspunsul. Stiu. Dar ma intrebam , este.... conduce-ti un Mercedes Guardian? Omul a spus numele cu veneratie. Aveam senzatia ca acest baiat s-ar fi inteles de minune cu Edward Cullen, logodnicul meu (chiar nu aveam cum s-o intorc cu acel adevar cat timp pana la nunta mai erau cateva zile). Nu ar fi trebuit sa fie disponibile in Europa inca, omul a continuat, cu atat mai mult aici.

Citeste si:
Amurg de Stephenie Meyer
Lună nouă de Stephenie Meyer
Eclipsa de Stephenie Meyer

Citește cartea "Zori de Zi" de Stephenie Meyer