Citește cartea Dragostea Nu Moare de Maitreyi Devi

Citește online cartea "Dragostea Nu Moare" scrisă de Maitreyi Devi.Romanul este parțial autobiografic și relatează două subiecte principale: relația dintre Eliade și Maitreyi și relația dintre Maitreyi și soțul (familia) acesteia.

Dragostea Nu Moare este un roman scris în 1974 de Maitreyi Devi, o poetă și romancieră indiană care a fost protejata marelui poet bengalez Rabindranath Tagore. Scriitoarea a primit Premiul Sahitya Akademi pentru acest roman în 1976. Ea a scris romanul ca răspuns la cartea "Maitreyi" a filozofului român Mircea Eliade, care a scris o relatare fictivă a romantismului lor în timpul vizitei lui Eliade în India.

fragment

- Vreţi să spuneţi că nu e adevărat?
Sergui era vizibil surprins de vehemenţa mea.
- Ce legătură are povestea asta cu religiile hindu sau creştină? Nu a fost vorba decât de vanitatea lui. Mândria lui a fost rănită, nimic altceva.
Ne-am aşezat amândoi şi am rămas o vreme tăcuţi. Apoi eu am spus:
- Zilele astea se împlinesc patruzeci şi doi de ani de când a plecat Mircea. Ocazional, am auzit vorbindu-se despre această carte care are drept titlu numele meu, dar n-am întrebat pe nimeni, niciodată, despre ce este vorba în ea. E un roman sau o carte de poezie sau de eseuri? Am neglijat să mă informez. Dar acum vă întreb, spuneţi-mi, ce conţine cartea?
Am spus toate acestea zâmbind cu indiferenţă. Mă felicitam în sinea mea pentru nonşalanţa cu care o făcusem. Cât de simplu îmi venea să întreb acum. De ce nu putusem s-o fac timp de atâţia ani? Aceea fusese, cu siguranţă, o altă Amrita. Ce legătură aveam eu cu Amrita de acum patruzeci şi doi de ani, cu eroina cărţii? Răspundeam eu pentru faptele ei? Mai putea karma ei să se răsfrângă asupra-mi? Am auzit că nici pentru crimă nu mai eşti condamnat, dacă au trecut doisprezece ani. Atunci, pentru ce să-mi fie ruşine? Şi totuşi, ştiam răspunsul. Pentru că eu sunt o moralistă. Pe mine însămi mă judec întotdeauna cu asprime şi nu-mi trec cu vederea nici o slăbiciune. Prietenii nu-mi mărturisesc niciodată greşelile lor. Eu rămân pe înaltul piedestal al onoarei. De câte ori mi-am amintit de Mircea, m-am încruntat în sinea mea. Cum s-au putut întâmpla toate? Cum de m-am putut învoi? Cândva, simţământul adânc de ruşine şi vinovăţie m-a făcut să-i alung amintirea adânc, în subconştient. Şi iată că astăzi am putut vorbi cu atâta uşurinţă...
Sergui a spus:
- E un roman autobiografic. Ştiţi, a continuat el cu entuziasm, ştiţi că, citindu-l, noi am cunoscut Calcutta, am cunoscut societatea indiană, viaţa indiană. La noi în ţară, cartea a stârnit o mare emoţie. Se citeşte ca o tragedie. Suferinţa lui, agonia apar în carte ca nişte picături de sânge.
Sergui nu vorbeşte bine englezeşte. Începe să-mi povestească, şovăind, romanul.

Eu ţin minte numele familiare. Ele bat în inima mea şi, una câte una, încuietorile se desfac, dezvăluind treptat încăperea închisă atât amar de ani. Înlăuntrul încăperii e beznă, dar acum ştiu tot ce se află acolo. Sunt ispitită să intru, dar ezit cuprinsă de temeri.
- Sergui, te rog, fă-mă să aflu adevărul. Ce se spune despre mine în această carte?
Îmi pledez cauza surâzând, iar el, cu pronunţia lui continentală, în care "t"-ul englezesc sună moale, povesteşte:
- Întâi, ea iubeşte un copac.
Cuvintele cad ca nişte raze de lună în inima mea. O lampă a amintirii începe să scânteieze.
- E adevărat, oftez eu, e adevărat. Dar spune-mi, există în această carte ceva de care ar putea să-mi fie ruşine?
Cu ochii lăsaţi în jos, Sergui bâiguie:
- El a scris că obişnuiaţi să-l vizitaţi noaptea.
- Revoltător! Crede-mă, Sergui, nu e adevărat! Aproape că am ţipat.
- Da, da, mă consolează Sergui. E evident. El nici n-a fost în stare să vă descrie, aşa încât a trebuit să spună că veneaţi pe întuneric. Nu a avut cum să facă altfel.
Sergui continuă să povestească. Mă simt fără apărare. Mă pregătisem să accept un adevăr neplăcut, dar mă trezesc silită să văd că sunt victima unei minciuni supărătoare. Stingându-şi ţigara în scrumieră, el a zis:
- Vă rog să mă iertaţi. Vă voi spune totul. Trebuie să spun adevărul.
- Spune-mi Sergui, ce nevoie era să-mi folosească numele?
Oare nu e vorba de o calomnie? am întrebat eu scurt.
- El n-a putut să se smulgă magiei numelui dumneavoastră. Dacă aţi şti prin ce cumplită agonie i-a fost dat să treacă atunci! Dacă aţi citi cartea, v-aţi scălda în lacrimi.

"Dragostea Nu Moare" de Maitreyi Devi


Cuvinte cheie: Biblioteca online, Biblioteca virtuala, Carti online, Carti virtuale, Citeste online, Pdf, Word, Descarca, Download carti, citeste carti, carti electronice, literatura,